DIMĂNDAREA PĂRINTEASCĂ
Părinteasca dimăndari N-asprigiură cu foc mari Fraț di mumă și di-unu tată Noi, Armăni di eta toată. | Părinteasca blestemare Poruncește cu foc mare Frați de-o mumă și de-un tată Noi, Aromâni din vremea toată. |
Di sumu pocili di murminți Astrigă a noșci buni părinți: „Tut harauă s-aibă-n casă Ațel ți limba nu ș-alasă! | De sub lezpezi de morminte Strigă ai noștri buni părinți „Blestem mare s-aibă în casă Care-și lasă limba lui. |
El tu vatra-i părintească Fumeaia să-și hărăsească; Di fumei căruni s-bași, Naț tu leagăn tut să-nfași. | El în vatra-i părintească Femeia să nu-i nască Din familie cununi să nu pupe Prunc în leagăn să nu-nfașe. |
Cari doari ti-a lui mumă Ș-ti părintească-i numă – S-lu-aibă doara Domnului Și dulțeamea somnului! | Care fuge de-a lui mumă Și de părintescu-i nume - Să nu aibă dorul Domnului Și dulceața somnului! |
Cari și-alasă limba lui Aumbra să-i hibă calea lui Și-ma s-lu-acață jali ș-chisă Poarta a noastâ-i tut dișchisă!” | Care-și lasă limba lui Cu bine să fie calea lui Și dacă îl prinde jale și tristețe Poarta noastră e tot deschisă!" |
Constantin Belemace și Vasili Barba