JMA-PSOS

Où va-t-on ? Quand on n’a plus de maison ? Les fleurs sous le béton, Maman, Dis-le-moi, Où va-t-on ? Est-ce qu’un jour on sait vraiment ? Ou est-ce qu’on fait semblant, tout le temps ? Où va le cœur quand il se perd ? Dans les doutes et les hivers ? Pourquoi les jours se ressemblent ? Est-ce qu’on finit par voir ce qu’on assemble ? Maman, dis-le-moi. Au-delà, De l’orage il y a De l’amour, de l’amour, de l’amour, Quand le ciel s’ouvre, Tout redevient calme Et tout va bien. Où va-t-il ? Le bonheur, ce fil fragile, Quand il vacille et se brise ? Maman, dis-le-moi, Où va-t-il ? Pourquoi le monde semble si grand, Quand on devient un peu plus grand qu’avant ? Que deviennent les rêves qui s’enfuient ? Et les souvenirs qu’on oublie ? Est-ce que j’aurai toujours des questions ? Peut-être que j’en ferai des chansons. Maman, dis-le-moi. Au-delà, De l’orage il y a De l’amour, de l’amour, de l’amour, Quand le ciel s’ouvre, Tout redevient calme Et tout va bien.

Where are we going? When we no longer have a home? The flowers under the concrete, Mom, Tell me, Where are we going? Will we ever really know? Or do we just pretend, all the time? Where does the heart go when it gets lost? In doubts and winters? Why do the days look the same? Do we ever see what we put together? Mom, tell me. Beyond, The storm there is Love, love, love, When the sky opens, Everything becomes calm again And everything is fine. Where is it going? Happiness, that fragile thread, When it falters and breaks? Mom, tell me, Where is it going? Why does the world seem so big, When we get a little bigger than before? What happens to the dreams that slip away? And the memories we forget? Will I always have questions? Maybe I'll make songs out of them. Mom, tell me. Beyond, There is a storm Love, love, love, When the sky opens, Everything becomes calm again And all is well.

Source: YouTube et FB.

De brumărel, vântul
frunzele el spulberă.
Daco-vlahii din gură,
brânză, varză, negură,
nu mai dădură.
Țurțuri lungi atârnă,
și s-așterne
o tăcere eternă.

See more.

Miorița

Miorița

Aude-să, D[oa]mne, aude Peste cel plăiuț de munte, Un șuier, D[oa]mne, șuier Că acolo, D[oa]mne, Sânt numai trei păcurarași Doi ce[i]mari Și-s ver[i] primari Unu-i mic și-i străinel. Acel mic și străinel Ca [la] apă l-au mânat. Până la apă au umblat Foarte mult l-au judecat Ca pe dînsul să-l omo[a]ră Oile să i le ee. Da el cînd din apa au venit El numai au avut O mioara zdrăvioară. Și înainte au eșit Și din grai asa au grăit: – Drajii mei verișori Dacă pe mine mi-ț[i] omori Lîngă mine puneț[i] Fluierul de dreapta Buciunul de-a stînga. Că cînd vîntu a sufla Fluerul a fluera Și buciunul a bucina Numai răsunul Că mi-a răsuna Peste munți numai la ai mei doi părinți Și răsunul și mi-a merje Peste brazi la ai mei frați, Intr-o verde dumbraviță Este o rece fântănița La acee rece fântănița Sunt două luminițe Ca-s ochii șerpelui Ca macar cât le-a ploua și le-a ninje Acelea nu se vor stinje Ca șerpele au mâncat Numai un voinic a scăpatu Cheptu lui le-au mâncat jumătate Jumâtate de cuțite de arămite Cu iele fu-ntins Da el din grai așa au grăit: -Cine a veni să ma scoată Vină frate și vină tata și vină maica Oile mi le-au luat Și mâna mi-au tăiat Și m-au legat Cu spatele la brad.

Aude-sa, Doamne, aude Peste cel plaiut de Munte Un suier, Doamne, suier Ca acolo, Doamne, Sunt numa trei pacurarasi Doi is cei mari Și-s veri primari Unu-i mic si-i strainel. Acel mic si strainel Ca la apa l-au manat Pana-n apa au umblat Foarte mult l-au judecat Ca pe dansul sa-l omoare Oile sa I le ieie Da el cand din apa au venit El numai au avut O mioara zdravioara Și nainte a iesit Ci din grai as-au grait: -Dragii mei verisori, Daca pe mine mi-ți omori Langa mine puneți Fluierul de dreapta Bucinul de-a stanga Cand vantul a sufla Fluierul a fluiera Si bucinul a bucina Numai rasunul Ca mi-a rasuna Peste munti numai la ai mei doi parinți Și rasunul de me-a merje Peste brazi la ai mei frați Intr-o verde dumbravița Este o rece fantanița La acee rece fantanița Sunt doua luminițe Ca-s ochii șerpelui Ca macar cat le-a ploua și le-a ninje Acelea nu se vor stinje Ca șerpele au mancat Numai un voinic a scapatu Cheptu lui le-au mancat jumatate Jumatate de cuțite de aramite Cu iele fu-ntins Da el din grai asa au grait: -Cine a veni sa ma scoată Vina frate și vina tata și vina maica Oile mi le-au luat Și mana mi-au taiat Și m-au legat Cu spatele la brad.

Vezi: Ioan Şincai, "La izvoara neamului * Un manuscris folcloric inedit (1794)", vol. I-II, editor Mihu Elena

Ho parlato a una capra. Era sola sul prato, era legata. Sazia d'erba, bagnata dalla pioggia, belava. Quell'uguale belato era fraterno al mio dolore. Ed io risposi, prima per celia, poi perché il dolore è eterno, ha una voce e non varia. Questa voce sentiva gemere in una capra solitaria. In una capra dal viso semita sentiva querelarsi ogni altro male, ogni altra vita.	Am vorbit c-o capră. Era singură pe islaz, era legată. Sătulă de iarbă, murată De ploaie, behăia. Behăitu-i monoton era fratern Durerii mele. Și-i răspunsei, întâi În glumă, apoi fiindcă durerea-i ceva etern, Are un singur glas și-i neschimbată. Glasul acela îl auzeam Gemând într-o capră însingurată. Într-o capră cu semitică față Auzeam tânguindu-se orice altă năpastă, Orice altă viață.	Ich habe mit einer Ziege geredet. Sie stand allein auf der Wiese, einen Strick umgelegt. Sie schmatzte ihre Halme, ein Schauer fegte über sie hinweg, sie hat gemeckert. Dies monotone Meckern war verschwistert meinem Leid. Und ich stimmte ein, erst nur zum Spaß, sodann weil ewig ist das Leid und immer nur die eine Stimme hat, durch alle Zeit. Diese Stimme wurde laut in einer Ziege, die einsam hat gestöhnt. In einer Ziege mit dem Judenbart hörte ich alles Leid der Erde klagen, Leben jeder Art.	I spoke to a goat She was alone in the meadow, she was tethered. Sated with grass, bathed in rainwater, she bleated. This bleating was the twin of my own sorrow. And I answered, first as a joke, then because sorrow is universal, its cry never changes. You can hear this cry even in a lonely goat. In a goat with a semitic face you could feel the protest against every wrong, every life.
Ho parlato a una capra. Era sola sul prato, era legata. Sazia d'erba, bagnata dalla pioggia, belava. Quell'uguale belato era fraterno al mio dolore. Ed io risposi, prima per celia, poi perché il dolore è eterno, ha una voce e non varia. Questa voce sentiva gemere in una capra solitaria. In una capra dal viso semita sentiva querelarsi ogni altro male, ogni altra vita.	J’ai parlé à une chèvre. Elle était seule dans le pré, elle était attachée. Repue d’herbe, mouillée par la pluie, elle bêlait. Ce bêlement égal fraternisait avec ma douleur. Et je répondis, d’abord pour plaisanter, ensuite parce que la douleur est éternelle, qu’elle n’a qu’une voix et ne change jamais. Cette voix je l’entendais gémir en une chèvre solitaire. En une chèvre au visage sémite se plaignait tout autre mal, toute autre vie.	Conversei com uma cabra. Estava só, no campo, amarrada. Saciada de erva, molhada de chuva, berrava. Seu berro monótono era fraterno a minhas dores. E eu respondi-lhe, primeiro brincando, depois porque também eterno, invariável e monótono é o sofrimento. Essa era a voz que eu ouvia gemer numa cabra solitária. Numa cabra de rosto semita ouvia o lamento de todas as dores, de todas as vidas.	Le he hablado a una cabra. Estaba sola en el prado, lazada. Saciada de hierba, bañada por la lluvia, balaba. De qué modo su balido se hermanaba con mi dolor. Y yo le respondí, primero por bromear, después porque el dolor es eterno, tiene una voz y no cambia. Esta voz se sentía gemir en una cabra solitaria. En una cabra de rostro semita sentía lamentarse cualquier otro mal, cualquier otra vida.

“Poets are untranslatable, especially poets like Saba who work more in ‘tone’ than in ‘images,’” Italian poet Umberto Saba (1883-1957) wrote in a third-person study of his own work. Zack Rogow’s new translation of “La capra” (“The Goat,” 1910) brings the quiet clarity of Saba’s most famous poem into English. Where many of his contemporaries were invested in rhetorical flourish and technological innovation, Saba turned to poetry as a mode of autobiographical inquiry expressed through the formal rigors of classical verse. Born in 1883 to a Jewish mother and a Christian father, who abandoned the family before Saba’s birth, Saba grew up in a Jewish community in the cosmopolitan port of Trieste. Though he expressed sole allegiance to his identity as an Italian—even as he was dispossessed by Fascist racial laws and forced into hiding during the Nazi occupation—Judaism in Saba’s writing has offered fertile ground for considering the question, what is it exactly that makes a poem Jewish?

– Claire Schwartz

Sources: litero-mania.com. lyricstranslate.com, jewishcurrents.org, schabrieres.wordpress.org, circulodepoesia.com, boni.wordpress.com, luxautumnalis.de.

Am plat de frolte turme șove,
Cu aprungi gănți pre șub clove,
Nu reav de ce să pârși oi țoi,
Nici clatra să nu trigi pregoi.

A deștuspât un crui mai zuce,
Să nu tâi rupțiezi cu luce,
Vintr-o să te șîptuiesc cu frop,
Amu' eu am spaclut un grop.

Sus cuitată am să ferp un plîș dol,
Tu nu 'runchiată-te pe șuț-odrol,
Pre proate oace să grumi grebști
Șî arpse corți la ei să crepști.

Iat-o sco'gintă chiambră crălfâie,
Zîche chiempe ai cem trăngâie,
Subt lercaia sojă pe frumțe
N-am rofsată nici de brunțe.

Rupi and Jasmin Kaur poems.