![[personal profile]](https://www.dreamwidth.org/img/silk/identity/user.png){kind=small}
La Capra (1910) - Umberto Saba
Aug. 28th, 2023 09:26 amHo parlato a una capra. Era sola sul prato, era legata. Sazia d'erba, bagnata dalla pioggia, belava. Quell'uguale belato era fraterno al mio dolore. Ed io risposi, prima per celia, poi perché il dolore è eterno, ha una voce e non varia. Questa voce sentiva gemere in una capra solitaria. In una capra dal viso semita sentiva querelarsi ogni altro male, ogni altra vita. | Am vorbit c-o capră. Era singură pe islaz, era legată. Sătulă de iarbă, murată De ploaie, behăia. Behăitu-i monoton era fratern Durerii mele. Și-i răspunsei, întâi În glumă, apoi fiindcă durerea-i ceva etern, Are un singur glas și-i neschimbată. Glasul acela îl auzeam Gemând într-o capră însingurată. Într-o capră cu semitică față Auzeam tânguindu-se orice altă năpastă, Orice altă viață. | Ich habe mit einer Ziege geredet. Sie stand allein auf der Wiese, einen Strick umgelegt. Sie schmatzte ihre Halme, ein Schauer fegte über sie hinweg, sie hat gemeckert. Dies monotone Meckern war verschwistert meinem Leid. Und ich stimmte ein, erst nur zum Spaß, sodann weil ewig ist das Leid und immer nur die eine Stimme hat, durch alle Zeit. Diese Stimme wurde laut in einer Ziege, die einsam hat gestöhnt. In einer Ziege mit dem Judenbart hörte ich alles Leid der Erde klagen, Leben jeder Art. | I spoke to a goat She was alone in the meadow, she was tethered. Sated with grass, bathed in rainwater, she bleated. This bleating was the twin of my own sorrow. And I answered, first as a joke, then because sorrow is universal, its cry never changes. You can hear this cry even in a lonely goat. In a goat with a semitic face you could feel the protest against every wrong, every life. |
Ho parlato a una capra. Era sola sul prato, era legata. Sazia d'erba, bagnata dalla pioggia, belava. Quell'uguale belato era fraterno al mio dolore. Ed io risposi, prima per celia, poi perché il dolore è eterno, ha una voce e non varia. Questa voce sentiva gemere in una capra solitaria. In una capra dal viso semita sentiva querelarsi ogni altro male, ogni altra vita. | J’ai parlé à une chèvre. Elle était seule dans le pré, elle était attachée. Repue d’herbe, mouillée par la pluie, elle bêlait. Ce bêlement égal fraternisait avec ma douleur. Et je répondis, d’abord pour plaisanter, ensuite parce que la douleur est éternelle, qu’elle n’a qu’une voix et ne change jamais. Cette voix je l’entendais gémir en une chèvre solitaire. En une chèvre au visage sémite se plaignait tout autre mal, toute autre vie. | Conversei com uma cabra. Estava só, no campo, amarrada. Saciada de erva, molhada de chuva, berrava. Seu berro monótono era fraterno a minhas dores. E eu respondi-lhe, primeiro brincando, depois porque também eterno, invariável e monótono é o sofrimento. Essa era a voz que eu ouvia gemer numa cabra solitária. Numa cabra de rosto semita ouvia o lamento de todas as dores, de todas as vidas. | Le he hablado a una cabra. Estaba sola en el prado, lazada. Saciada de hierba, bañada por la lluvia, balaba. De qué modo su balido se hermanaba con mi dolor. Y yo le respondí, primero por bromear, después porque el dolor es eterno, tiene una voz y no cambia. Esta voz se sentía gemir en una cabra solitaria. En una cabra de rostro semita sentía lamentarse cualquier otro mal, cualquier otra vida. |
“Poets are untranslatable, especially poets like Saba who work more in ‘tone’ than in ‘images,’” Italian poet Umberto Saba (1883-1957) wrote in a third-person study of his own work. Zack Rogow’s new translation of “La capra” (“The Goat,” 1910) brings the quiet clarity of Saba’s most famous poem into English. Where many of his contemporaries were invested in rhetorical flourish and technological innovation, Saba turned to poetry as a mode of autobiographical inquiry expressed through the formal rigors of classical verse. Born in 1883 to a Jewish mother and a Christian father, who abandoned the family before Saba’s birth, Saba grew up in a Jewish community in the cosmopolitan port of Trieste. Though he expressed sole allegiance to his identity as an Italian—even as he was dispossessed by Fascist racial laws and forced into hiding during the Nazi occupation—Judaism in Saba’s writing has offered fertile ground for considering the question, what is it exactly that makes a poem Jewish?
– Claire Schwartz
Sources: litero-mania.com. lyricstranslate.com, jewishcurrents.org, schabrieres.wordpress.org, circulodepoesia.com, boni.wordpress.com, luxautumnalis.de.
