ionelv | Recent Entries

Today, I caught up with my backlog of substacks. Two threads stood out to me:

Today, Slavoj Zizek draws some interesting parallels between the Catholic pedophilia scandal and the IDF Gaza campaign.
Back in November, Lee Camp argued not only that Israel had plenty of warnings about Oct 7 from its own SIGINT ops, from US and from Egypt with detailed blueprints that turned out quite accurate, but that it unlocked all its 'doors', it willingly pulled its own pants down to its ankles, tied its own shoelaces together, filled its pockets with rocks and put on noise-cancelling headphones while picking mushrooms in the desert on Oct 7 and that the 1200 victims are not entirely Hamas as many of them were intentional friendly fire due to the Hannibal directive getting activated on October 7 and ultimately it willingly destroyed video footage and physical evidence of the deed on the flimsiest of excuses. I am shocked, completely and utterly shocked that anyone would even suggest that a country that has treated Palestinians and its own non-Jewish citizens with the utmost respect and even-handedness for almost eight decades, would do such a thing out of the blue.

Pandora’s box got obliterated, blown up and scattered at the bottom of the oceans while we’re picking our noses on the deck of the Titanic, or gouging each others eyes as usual and flinging shit at each others small cages, or kicking the can down the road by fretting over the slowdown in forking our genome (while continuing to fuck over all other genomes as usual), or fighting/enabling muppets that seed/shit chaos from above and from beyond the grave, or keep busy hoarding coin or just random shit, karma whoring or maintaining bucket lists. It seems that humanity finally got what it always unconsciously wanted (and is now accelerating towards the inevitable end): a Universe 25 type world in which AI is the lab assistant tasked with cleaning up our shit.

So long, and thanks for all the fish.

AI will soon reach escape velocity. Google’s AI dixit:

Quantum computing is widely expected to accelerate AI advancements by providing unprecedented processing power for specific complex problems, but its role in triggering an AI singularity remains speculative and debated. The time horizon for a potential singularity, with or without quantum computing, varies widely among experts, with many predictions clustering around 2040-2050.

Impact on the AI Singularity
Quantum computing can contribute to the development of advanced artificial intelligence, potentially leading to superintelligence (a key component of the singularity concept), in several ways:
Accelerated Training: Quantum computers can perform certain complex calculations, particularly optimization problems and large matrix operations central to deep learning, much faster than classical computers. This would significantly reduce the time needed to train large, sophisticated AI models.

Enhanced Algorithms: Quantum mechanics principles could enable entirely new types of machine learning algorithms (e.g., quantum neural networks) capable of identifying patterns and insights in vast datasets that are currently intractable for classical systems.

Complex Problem Solving: By leveraging superposition and entanglement, quantum computers can tackle problems beyond the reach of today's supercomputers, such as simulating molecular interactions for drug discovery or optimizing global logistics. These capabilities could allow AI to solve foundational scientific problems, leading to rapid, self-reinforcing advancements.

However, many experts argue that quantum computing is not a guaranteed path to singularity:
Algorithmic Gaps: Achieving true Artificial General Intelligence (AGI) and a subsequent singularity may require fundamental architectural breakthroughs in AI, not just faster processing power for existing algorithms.

Technical Hurdles: Significant challenges remain in quantum hardware development, such as managing qubit stability (decoherence) and implementing effective error correction, which limit the scale and reliability of current quantum computations.
Complementary Technology: Most research focuses on hybrid classical-quantum systems, where quantum computers act as specialized co-processors for specific tasks rather than replacing classical AI entirely.

Probability and Time Horizon
The probability and time horizon for an AI singularity are subjects of intense speculation and depend heavily on one's definition of "singularity" (a sudden "intelligence explosion" vs. a gradual ascent).
Near-term (2020s-2030): Some industry leaders, influenced by the rapid progress of generative AI, suggest that AGI/singularity could arrive as early as 2026-2029. The idea of a "quantum singularity" (a rapid, unexpected breakthrough in quantum computing itself) is also discussed in this timeframe.
Mid-term (2030s-2040s): A moderate guesstimate by some analysts, balancing rapid progress with existing technical and safety hurdles, falls within this window.

Long-term (2040s and beyond): The traditional consensus among a broader range of AI researchers and surveys often places the 50% probability of human-level AI or singularity around 2040-2050, acknowledging the profound complexity of the remaining challenges.

In summary, while quantum computing could dramatically accelerate progress toward an AI singularity, the event's realization and exact timing remain highly uncertain and contingent on both technological breakthroughs and critical ethical/governance decisions.

PS: For those that have played around with chatbots: those “AI” bots are just the stalking horses and the retarded members of their family mainly tasked with entertaining and inoculating us against the upcoming eschatological AGI.

Would it be fair to say that for all the gifts to humanity (Spinoza, Einstein, Marx, Freud, ~~Ramanujan,~~ Oppenheimer, Salk, etc) and as prophylaxis against future pogroms, the Jews deserve some leeway on Palestine? For any non-Palestinian that should be an easy yes, but unfortunately millions of people are now suffering at the hands of the other tail end of the Jewish Bell curve.

Sadly millions of jews (and their safety or tacit and continuing approval for the shitty state policies of Israel) will continue to be used as an excuse for unspeakable things done to humanity for many generations still.

Now that the Frankenstein/Golem is fully developed and blinded by its existential rage, it will take almost a miracle to rein him in and undo the collateral damage. I predict that this will take a minimum a few hundred years, or sooner due to a force majeure type event (e.g, AI singularity or Vogon intergalactic project).

The Globe, TorStar, CBC and the Canadian Press did not cover it (yet). Here are the news orgs that work weekends (according to Google News):

JNS.org: Protesters ‘demand intifada’ at Toronto mall
NOW Toronto: Boxing Day Pro-Palestine protest at Toronto's Eaton Centre raises questions about where protests belong
National Post: Matthew Taub: Eaton Centre mob wasn’t a protest. It was a warning
TorontoToday.ca: Pro-Palestine activists return Indigo books en masse at Eaton Centre in economic protest
THEJ.CA: Pro-Palestinian Demonstrators Disrupt Boxing Day Shopping At Toronto Eaton Centre
Toronto Sun: LILLEY: Hamasniks disrupt Boxing Day shopping at Eaton Centre
VINnews: Pro-Palestinian Protest Disrupts Boxing Day Shopping at Toronto Eaton Centre

In days of yore, man used to worship the bull, the snake, the pig, the monkey and the horse. In our days, they returned to that type of worshipping, with a twist: modern man worships those beasts and especially their excretions, lots of horsesh*t, mostly bullsh*t and is as happy as a pig in sh*t. कालोऽस्मि लोकक्षयकृत्प्रवृद्धो

Apparently, Origen and Gregory of Nyssa supported apokatastasis to mean universal salvation. These are the NT passages from KJV that support their view:

19 Repent ye therefore, and be converted, that your sins may be blotted out, when the times of refreshing shall come from the presence of the Lord.

20 And he shall send Jesus Christ, which before was preached unto you.

21 Whom the heaven must receive until the times of restitution of all things, which God hath spoken by the mouth of all his holy prophets since the world began.

Of course, many view the above interpretation as too charitable.

The Independent reports:

Recalling the incarnation of God through Jesus’s birth in a Bethlehem manger, Leo likened God’s word to "a fragile tent among us."

He then drew a direct parallel, asking: "How then can we not think of the tents in Gaza, exposed for weeks to rain, wind and cold; and of those so many other refugees and displaced persons on every continent, or of the makeshift shelters of thousands of homeless people in our own cities?"

The pontiff also reflected on the vulnerability of "defenseless populations, tried by so many wars," and the plight of "young people forced to take up arms, who on the front lines feel the senselessness of what is asked of them, and the falsehoods that fill the pompous speeches of those who send them to their deaths."

[12. Lettre non datée]
[Précision orale du Dr Axelrud : partie de Paris le 26 mars 1946 et arrivé à Corneilhan, le 29 mars 1946]
Mon très cher Ami et Frère,

Je ne sais pas par où commencer. Je ne sais même pas si j’aurai la force de mener cette confession jusqu’au bout. En deux mots : je vis le plus grave drame de ma vie et j’ignore encore si j’en sortirai vivant. J’ai réalisé mon voyage à Bucarest. Parti le 8 Janvier j’y suis arrivé le 16 du même mois. Reçu en triomphe je n’y suis resté que 17 jours, le temps de faire les papiers de la divine (hélas ! diabolique) Rovena. Nous avons pris le bateau le 4 Février et sommes arrivés à Marseille le 23 Février. Déjà sur le bateau j’ai senti que la passion de Rovena n’était plus celle de 1939. Une dizaine de jours après notre installation à Paris elle m’a fait l’aveu suivant : elle a connu plusieurs hommes pendant ces 6 années de séparation. Mais depuis un an elle vivait pratiquement avec un homme qu’elle continue à adorer. Un violoniste (« beau, intelligent, charmant », il fallait l’entendre dire cela). Et tes lettres et tes télégrammes m’assurant de ton amour lui ai-je dit (Oh, les lettres, m’a-t-elle répondu, quelle importance ont ces lettres !) Pourquoi ne m’as-tu rien dit à Bucarest ? Pourquoi m’as-tu suivi ? – Je croyais que je t’aimais encore et que j’oublierai George. Eh bien non ! C’est lui que j’aime.

J’ai voulu me tuer. Le gaz. Rovena m’a surpris. Chaque jour elle me déteste davantage. Je la prends de force une ou deux fois par jour. Elle m’exprime son dégoût. Pas un mot gentil. Pas une délicatesse. Plus belle que jamais. Et elle me répète : « tu ne peux pas me forcer de t’aimer ». Que faire mon très cher Ami. Les Mazeng me conseillent la prière. Et moi je veux la garder. Je suis fou d’elle. Si tu étais à Paris!

[12. Scrisoare nedatatã]
[Precizare verbalã a doctorului Axelrud: expediatã din Paris la 26 martie 1946 și ajunsã la poșta din Corneilhan la 29 martie 1946]
Dragul meu Prieten și Frate,

Nu știu cum sã încep. Nu știu nici mãcar dacã voi avea puterea sã duc pânã la capãt confesiunea asta. În douã cuvinte: trãiesc cea mai gravã dramã a vieții mele și nu știu încã dacã voi scãpa cu viațã. Am întreprins cãlãtoria la București. Am plecat în 8 ianuarie și am ajuns acolo în data de 16 a aceleiași luni. Primit în triumf, nu am rãmas acolo decât 17 zile, perioadã necesarã procurãrii documentelor divinei (vai! diabolicei) Rovena. Am luat vaporul în 4 februarie și am ajuns la Marsilia în 23 februarie. Deja pe vapor am simțit cã pasiunea Rovenei nu mai era cea din 1939. La vreo zece zile dupã ce ne-am instalat la Paris, mi-a fãcut urmãtoarea mãrturisire: a cunoscut mai mulți bãrbați în timpul celor 6 ani cât am stat despãrțiți. Dar de un an, trãia practic cu un bãrbat pe care continuã sã-l adore. Un violonist ( „frumos, inteligent, fermecãtor“, merita sã o auzi vorbind despre asta). Și atunci scrisorile și telegramele tale care mã asigurau de dragostea ta, i-am spus eu (Oh, scrisorile, mi-a rãspuns ea, ce importanțã au aceste scrisori!) De ce nu mi-ai spus nimic la București? De ce mai urmat? – Am crezut cã te iubeam încã și cã-l voi uita pe George. Ei bine nu! Pe el îl iubesc.

Am vrut sã mã omor. Cu gaz. Rovena m-a surprins. Cu fiecare zi mã detestã mai mult. O iau cu forța o datã sau de douã ori pe zi. Se aratã dezgustatã. Niciun cuvânt drãguț. Nicio delicatețe. Mai frumoasã ca niciodatã. Și îmi tot repetã: „nu mã poți forța sã te iubesc“. Ce sã fac, dragã Prietene? Soții Mazeng mã sfãtuiesc sã mã rog. Iar eu vreau s-o țin lângã mine. Sunt nebun dupã ea. Dacã ai fi la Paris!

Source: Revista Apostrof, Iunie 2011
More: Voronca wikisource

Went to a movie standing room only and got separated from all my buddies. Went looking for our car which we parked a few blocks away and got lost in a maze of unknown streets, private courtyards and private alleyways. At some point someone asked me if I need help finding my way.

I got caught just as I was about to dig up a hyacinth from someone's front lot with my garden trowel. I tried explaining that I just wanted to fork their github repo to which the owner explained that their repo is not open source and the two paid versions are between $100 and $200, the first for academic use only (their case) and the second for NATO use, neither of which permitted forking. I told him that only wanted to reverse engineer the undisclosed socket API and that I was about to destroy the original after learning that. [At this point I woke at the usual time I feed the dog in the morning.]

Context: I have thought about stealing a couple of snow drops from people's front yards, especially those that are obviously wild and unmaintained as they grow randomly on that thin patch of grass between the sidewalk and the curb/kerb. The unopened source code must be some faint memories of semi-secret protected Microsoft early APIs and corporate code bases as well as the draconian and non-common sensical approach to copyright and IP in North America and the West that led to such cases as the Pirate Bay trial, US v Swartz, the Mickey Mouse Protection Act and (drug) patent ever-greening. It is somewhat karmic that China's swift rise in the past few decades allegedly owes a lot to completely ignoring and breaking all of these silly rent-seeking greedy IP-protection rules.

I was thinking about how the dualistic good/evil core of Abrahamic faiths contrasts with other major faiths and I was wondering how this distinction has shaped their spread (the Abrahamic and the non-Abrahamic religions). It seems to me that the younger Abrahamic faiths overemphasize this duality compared to their ancestor and have definitely been more successful at spreading (ironically mainly by sword not word). I am also wondering about the impact (good and bad) of Abrahamic and non-Abrahamic religions over time and across the world.

In any case, here is Google AI’s answer about evil in non-Abrahamic religions:

In major non-Abrahamic religions, the concept of "evil" generally shifts from a dualistic, personal antagonistic force (like Satan) to principles related to ignorance, negative karma, social disharmony, or a lack of spiritual clarity. Evil is often seen as a privation of good or a necessary aspect of a balanced universe, rather than an independent power equal to a supreme God.
Here's how evil is viewed in major non-Abrahamic traditions:
Dharmic Religions (Originating in India)
Hinduism: The world is seen as a balance of good and evil (dharma vs. adharma), with divine incarnations arriving to restore balance when needed. The focus is less on "evil people" and more on "bad action." Evil actions create negative karma, which keeps individuals bound to the cycle of rebirth (samsara). There are malevolent entities (asuras, rakshasas) in the scriptures, but the ultimate emphasis is on individual actions and spiritual evolution.
Buddhism: The concept of an absolute, external evil is generally absent. Instead, suffering and immoral acts stem from the "three poisons" or "three roots of evil": greed, ill will (hatred), and delusion (ignorance). Evil is a product of impermanent causes and conditions, and individuals are responsible for their own actions and self-discipline to overcome these mental states.
Sikhism: Evil is related to the "Five Thieves": lust, wrath, greed, attachment, and pride. These cloud the mind and lead to selfish action (manmukh), moving a person away from the divine. While at lower spiritual stages good and evil seem distinct, an evolved spirit recognizes that all things, including apparent evil, ultimately come from a single, good source (God), and nothing truly evil can originate from God.
East Asian and Other Religions
Taoism and Confucianism: These philosophies lack a direct parallel to the Western concept of evil as an opposing force.
Confucianism focuses on correct social relationships and proper behavior; "evil" corresponds to behavior that violates these principles and causes social disharmony.
Taoism, despite its dualistic yin and yang system, views the opposite of its core virtues (compassion, moderation, humility) as merely a lack of those qualities, rather than a malevolent force.
Zoroastrianism: This ancient Persian religion is unique among non-Abrahamic faiths in presenting a strong dualistic cosmology. The universe is a battlefield between two spirits: Ahura Mazda (the benevolent creator, representing good) and Angra Mainyu (the malignant spirit, the originator of death and all that is evil). Humans must actively choose to follow the path of righteousness and truth to resist evil through good deeds and a truthful life.
Polytheistic Traditions (e.g., Greek, Norse Paganism): The "problem of evil" rarely exists because the gods are not typically considered omnipotent, omniscient, and omnibenevolent in the Abrahamic sense. Gods often have flaws and engage in conflicts; destructive forces exist as powerful entities within the mythology, but not necessarily as a singular, moral "force of evil" to be defeated at the end of time.
Overall, many non-Abrahamic worldviews perceive evil as an absence of good, a result of human ignorance/action, or an imbalance, rather than an independent, supernatural power challenging a sole, perfect deity.

Good and evil - Wikipedia * In philosophy, religion, and psychology, "good and evil" is a common dichotomy. In religions with Manichaean and Abrahamic influence, evil is pe...

Philosophy Stack Exchange: Does the dueling notion of good and evil exist in non-Abrahamic (Eastern ...
Jun 7, 2011 — It is not precisely (in the g/e spectrum) an eleven or fifteen on some scale of 1-10 where 10 is bad; it has an unquantifiable measure to it. ...

If we are to pick the 42 qualified teams and the 6 most likely to qualify in March (based on their FIFA ranking), using the wikipedia data for each current national squad, these will be the top 66 clubs that will be represented at the WC 2026 (with at least 5 players represented for each club):

16 Manchester City
13 Paris Saint-Germain
13 Bayern Munich
12 Manchester United
11 Tottenham Hotspur
11 Arsenal
10 Strasbourg
10 Chelsea
10 Al-Hilal
9 RB Leipzig
9 Orlando Pirates
9 Liverpool
9 Crystal Palace
9 Barcelona
9 Al-Nassr
8 Wolverhampton Wanderers
8 Monaco
8 Espérance de Tunis
8 Brentford
8 Borussia Dortmund
8 Atlético Madrid
8 Aston Villa
8 América
8 Al-Ahli
7 Palmeiras
7 Pakhtakor
7 Napoli
7 Juventus
7 Inter Milan
7 Flamengo
7 Fenerbahçe
7 Atalanta
7 Al-Zawraa
7 Al-Hussein
6 Tractor
6 Real Madrid
6 Rangers
6 Persepolis
6 Galatasaray
6 Eintracht Frankfurt
6 Al-Qadsiah
6 Al-Karma
6 Al-Arabi
5 West Ham United
5 Werder Bremen
5 Villarreal
5 VfB Stuttgart
5 Shakhtar Donetsk
5 Roma
5 Nottingham Forest
5 Newcastle United
5 Nasaf
5 Midtjylland
5 Mamelodi Sundowns
5 Girona
5 Genoa
5 Ceramica Cleopatra
5 Celtic
5 Bournemouth
5 Borussia Mönchengladbach
5 Bologna
5 Al-Shorta
5 Al-Sadd
5 Al-Gharafa
5 Al-Duhail
5 Al Ahly

Notice that 5 of top 9 are Premier League sides, 2 are French, 1 is German and 1 is Saudi.

AB scrie:

Nuremberg

Bunicul meu a fost avocat - si dupa razboi nu a mai fost. In primul comentariu las un link catre o parte din povestea lui.
Cand eram mic ma ducea la cinema, o data pe saptamana. Pentru ca asa rulau filmele, cate o saptamana, iar el era mare consumator de filme cu intriga legala, filme frantuzesti cu Belmondo, filme "de razboi" si Westernuri. Le vedeam pe toate la cinemascop Independenta, Targoviste - renascut de curand din propria cenusa.

Ieri am fost sa vad Nuremberg, noul film despre procesul din 1946 care a pus bazele sistemului legal international de dupa al doilea Razboi Mondial. Nu comentez aici calitatile si neajunsurile filmului ca act artistic, ci urgenta si relevanta sa. Cea pentru americani si pentru lume in general este evidenta (si un pic "on the nose", dar se pare ca oamenii nu inteleg altfel): oricine poate comite atrocitati, nu conteaza "natia" careia apartii ci politica la care subscrii, viziunea asupra lumii si a celorlalti pe care o ai. Si astazi, chiar aceasta ordine este desfacuta bucata cu bucata pe scena mondiala care se transforma sub ochii nostri intr-o preproductie a apocalipsei razboiului.

Important este de retinut ca Holocaustul a fost facut de oameni, si nimic nu ne pazeste de repetarea sa in afara oamenilor insisi si a instaurarii unor reguli la care toti, absolut toti oamenii sa se supuna. Ei bine, aceasta chestiune a actului fondator pentru justitie e pusa in lumina foarte bine in film, ilustrata prin insistenta avocatului american Robert Jackson de a avea un proces, chiar fara precedent, si de a nu-i impusca direct pe Göring si ceilalti membri ai statului major nazist judecati la Nuremberg. Si aici ne intoarcem la justitia romana si actul ei fondator din 1989.

Bunicul meu, ca multi bunici nascuti in a doua decada a secolului trecut (1911), era monarhist constitutional, liberal clasic si il ura pe Ceausescu. In decembrie 1989 a plans de bucurie la caderea regimului, el crezand ca nu ar mai fi apucat sa o vada (avea 78 de ani. A mai trait pana la 92). Am urmarit la televizor impreuna procesul intentat sotilor Ceausescu, la inceput fara sonor, asa cum a fost difuzat. Apoi imaginile dupa executie. Bunicul meu, dupa primul moment de usurare, mi-a spus: nu stiu ce se intampla pentru ca procesul e prea scurt. "Ar fi trebuit sa aiba un rechizitoriu mai amplu, sa vedem si noi cum este facuta argumentatia." La cateva ore, sau a doua zi, nu mai stiu, memoria imi joaca feste, procesul s-a reluat cu sonor dar fara a vedea completul de judecata. Cand a auzit vocea procurorului, Gheorghe Popa, bunicul meu a tresarit: "Asta e Gica Popa. I-am fost mentor cand era foarte tanar." A ascultat apoi intreg procesul si s-a aratat foarte nedumerit. Oricat l-ar fi urat pe Ceausescu, tindea sa ii dea dreptate in ce priveste actul de judecata; mi-l amintesc spunand: "asta nu e proces. nu exista rechizitoriu, nu s-au adunat probe, nu ai cum sa construiesti capete de acuzare atat de repede si nefondate pe nimic. In plus acuzatii nu recunosc tribunalul. Cum a putut Gica sa participe la asta, sa faca procesul asa? Nu asa l-am invatat sa faca." Cateva zile bunicul meu a fost agitat: "cand se linistesc lucrurile trebuie sa merg la Bucuresti sa il vad. Nu inteleg ce s-a intamplat". Nu a mai apucat. Gica Popa s-a sinucis in biroul sau. Bunicul meu a aflat din zvonuri (deci nu stiu daca e adevarat, nu am verificat, eu spun povestea sa si a mea) ca Gheorghe Popa nu si-a mai parasit biroul dupa proces si ca s-a impuscat intr-un moment in care un prieten care a stat cu el l-a lasat singur pentru un moment. Cand a aflat, bunicul a spus: "Il inteleg. Trebuie sa fi avut remuscari foarte mari, pentru ca procesul nu a fost corect si pentru ca literal a participat la omorarea unor oameni fara justificare legala". Ceva de genul asta.

Nu am spus povestea asta public niciodata, insa mi se pare foarte importanta, pentru ca explica partial starea curenta a justitiei in Romania. Actul fondator al ei a fost subred, bazat mai degraba pe o exceptie decat pe instituirea unor reguli durabile. Exceptie de fapt confirmata si de faptul ca pedeapsa cu moartea a fost abolita imediat, in ianuarie 1990; un proces corect ar fi durat mult mai mult decat atat. "Justitia" in decembrie s-a facut sumar, fara procesul datorat si ca act exceptional mai degraba decat ca act construit al unei legalitati bazate pe reguli. Atunci ar fi fost momentul constituirii unui aparat judiciar si set de proceduri care sa stea la bazele a ceea ce a urmat. Cum a fost cu Nuremberg. Noi am preferat sa il impuscam sumar pe Ceausescu, nu sa folosim momentul ca pe un act constructiv pentru justitia ce va sa vina... De unde si fata ei schimonosita de astazi...

Mergeti sa vedeti filmul Nuremberg si luati-va si copiii la el. Am vazut in sala un public intergenerational si mi-a crescut speranta. Ordinea juridica post-Nuremberg e pe cale sa se destrame pentru ca am uitat. E momentul sa ne reamintim. Ordinea post-decembrista din Romania e abia pe cale sa se faca, daca reusim macar acum un act fondator al unei justitii bazate pe lege, nu pe exceptie... Starea de exceptie este totalitarismul... Acum noi avem nevoie de un proces al magistratilor, lung, documentat, facut pas cu pas, nu sub presiunea strazii. Aceasta este buna insa nu trebuie sa se substituie actului de justitie in sine. Sa nu mai facem greseala de acum 35 de ani...

DU a raspuns:

N-am văzut filmul, dar am citit despre procesele de la Nurenberg.
Două lucruri sînt de zis despre aceste procese :
1) enorm de multe achitări și pedepse neglijabile, de un an doi, pentru crime imense.
2) cei mai mulți dintre condamnați au fost eliberați și grațiați după vreo cinci ani.

Procesul de la Nurenberg a fost un spectacol. După ce lumea nu s-a mai interesat de subiect, au fost eliberați marii criminali de război.

Cei mai mulți n-au fost niciodată deranjați, au trăit confortabil,
cei din SS s-au instalat în trupele de grăniceri ale RFG.

Neurath a fost eliberat după 8 ani, Raeder după nouă, Funk după 11 ani. Doenitz a făcut zece ani de închisoare, deși era un nazist fanatic și un hitlerist fanatic. Herta Ehlert, gardiană la Auschwitz, a făcut 8 ani de închisoare cu totul. din Einsatzgruppen, Jost, SS Brigadefuhrer, condamnat în 1948, eliberat după trei ani. Erwin Schultz, a făcut și el șase ani de închisoare. Franz Six a făcut patru ani de închisoare. Walter Blume, condamnat la moarte, comutat la 25 de ani, a făcut șapte ani de închisoare și a fost eliberat. Willi Seibert, condamnat la moarte, comutat la 15, a făcut șase ani de închisoare. Eugen Steimle, condamnat la moarte, comutat la 20 de ani de închisoare, eliberat după șase ani de închisoare. Flick șapte ani. Toți cei din IG Farben au primit între 8 și 2 ani. Toți cei din RuSha au același pattern, = condamnati la 20 de ani, eliberati în 1951, după șase ani de închisoare. Cei din Einsatzgruppen au fost cazurile cele mai scandaloase - condamnați la moarte, pedepse comutate la 15 ani, eliberați în 1951-1955

VA a raspuns:

Paralela cu Nurembergul este tentantă, dar oarecum greșită. Procesul lui Ceaușescu nu a fost un act fondator. A fost o fraudă, și noi știam asta chiar de atunci. Nu a fost procesul societății românești, pentru că Revoluția a fost deturnată. Am fost în primele rânduri și, în noaptea de 22 spre 23 decembrie, am știut clar că asta s-a întâmplat. Am fost martor, ca să zic așa. Ceaușescu nu a fost judecat de „noi”, de o justiție reformată într-o democrație, ci executat de un grup restrâns de activiști comuniști și de aparatul vechiului regim — Iliescu, Brucan, conducerea armatei și a Securității — pentru a-și legitima confiscarea puterii politice. Procesul a fost un act de violență politică, nu un act fondator al dreptului.

În aceste condiții, justiția emergentă atunci nu putea fi altceva decât expresia statului ieșit doar formal din totalitarism, dar continuat structural de aceleași elite, cu aceleași reflexe de comandă, excepție și impunitate. În noaptea de 22–23 decembrie 1989 și până pe 25, structurile PCR s-au rebranduit rapid în CFSN (Consiliul Frontului Salvării Naționale), sub promisiunea explicită că nu se vor transforma într-un partid politic și că nu vor participa la alegeri. Această promisiune a fost încălcată flagrant. CFSN s-a transformat în partid politic și a intrat în competiția electorală.

Era evident că vor câștiga: întreaga infrastructură a PCR era intactă – aparatul administrativ, presa, rețelele locale, securitatea, armata, miliția. Competiția electorală a fost profund viciată din start. Nu a fost o tranziție, ci o continuitate mascată.

Am fost în campanie cu Radu Câmpeanu și liberalii în toată țara. În fiecare oraș am fost întâmpinați de vechii activiști, securiști, milițieni și de armată. În unele locuri am fost intimidați, în altele atacați direct (la Brăila). Aceasta este realitatea „actului fondator” postdecembrist: nu justiție, nu competiție democratică, ci capturarea statului de către vechile elite sub un nou nume.

Diferența fundamentală față de Nuremberg este că acolo vechile elite au fost înfrânte și eliminate; aici, ele au preluat puterea sub un alt nume. Execuția sumară a fost un ritual politic de sacrificiu, menit să canalizeze furia populară și să mascheze continuitatea structurilor de putere.

Frauda fondatoare nu este lipsa unui proces „echitabil”, ci lipsa unei lustrații reale. Fără o ruptură instituțională cu vechiul regim, justiția nu putea fi stabilită, indiferent cât de lung sau „legal” ar fi fost procesul.

Am raspuns:

Poate ca ar fi bine sa recunoaștem ca orice sistem de justiție este in mare doar o codificare a regulilor stabilite de cei la putere pentru ei insisi. Nu a fost niciodată despre dreptate in sensul ei generic, drepturile omului, democrație sau orice alta utopie codificată in legi internationale. Nuremberg a fost o campanie mediatica in principiu aplicata selectiv nazistilor (desi aceleași “legi” ar fi fost aplicabile si americanilor si rusilor din punct de vedere al genocidului), doar ca a fost in premiera cu juristi. Procesul Ceausestilor a fost o farsa proasta ce probabil nici Eugen Ionesco n-ar fi putut inventa.

Tot sistemul legal international este o farsa enorma ce se aplica selectiv celor mai râioși călăi ce nu au îndeajuns prieteni la nivel inalt. Cred că aproape oricine cu ceva cunoștințe de bază de istorie poate numi cel putin 10 călăi genocidali (din ultimii 80 de ani) ce au murit liniștiti in patul lor la adânci bătrânețe fără măcar o zi la închisoare sau la tribunal. Asta e sistemul legal internațional: un câine care latră tare dar mușcă doar la comandă si foarte rar.

Ways in which reality could be mapped to a computer simulation:
0. Decide whether to start REALITY program, how many times, how often, at what pace and if program is allowed to communicate with other concurrent programs.
1. Big Bang: REALITY program (re)starts
2. Star/galaxy formation: memory allocators are spun
3. Planet formation: small chunks of memory are allocated and formatted (with an expiration timestamp)
4. Life formation: TSRs/worms/fibers proliferate
5. Life ends: either proliferation exhausts all memory and causes cascading memory corruption/crashes or the memory allocator collects/recalls the previously allocated memory upon expiry
6. Black hole: thread ends and memory is freed/zeroed-out (with some memory leaks: Hawking radiation).
7. All black holes merge into one black hole: all threads end and consequently program ends
8. Go back to step 0.

Notes:
* If our reality is simulated, what would it look like outside the sim?
* Quantum physics is either a really silly/inefficient way to simulate a world and/or our grasp of our own reality is very limited and awfully incomplete, maybe even misguided. Some puzzling quantum effects could be more easily explained if we were a sim (e.g. QFT, quasiparticles, quantum tunnelling, quantum entanglement and superluminal phenomena are simply bugs, memory corruption or custom sim coroutines).

Ask yourself these questions about any grand claim:
0. Can the core or the underpinnings of the claim be explained any other way, especially if the other ways are easier to verify?
1. Are there easily verifiable direct ways you yourself (or a trusted source) can verify claim?
2. Are most core claim verifications in the past or distant future and non-repeatable?
3. Does the acceptance of the claim demand drastic life choices (even if most claim promoters argue that the changes are not hard, worth it, were born into it, downplay claim weaknesses and overemphasize its purported benefits or are very good at mimicking or internalizing acceptance)?
4. Are most of the claim’s supporting written evidence heavily editorialized by a self-appointed non-authoritative bunch and usually done with poor record-keeping and often incorporates orally-transmitted folklore with vague chains of transmission?
5. Does the claim have self-contradictory parts, edited-out parts, plagiarized parts, half-truths, outright untruths, exaggerated or hyperbolic accounts or divergent editions?
6. Does the claim resemble a common scam (e.g. hard sell, long con) in the way it sells or presents itself?
7. Are there heavy appeals to an authority that might be overselling its competence?
8. Have past and present adherents of the claim often twisted the claim for their own enrichment, as useful idiots or to inflict great harm on others while cloaking themselves in the unimpugnable authority granted by the claim?

PS: Even if the claim is partially or completely fictional, do the claims benefits largely outweigh the negatives, and is still worth preserving in part as a useful tool despite its flaws?
PS2: Am I aware of most common logical fallacies, scams, razors, falsifiability, Russell's teapot, FSM? Do I see any resemblance whatsoever between cargo cults and major religions as practiced by the masses or am I aware that humans and their purported uniqueness are not really that distinct from animals but merely a continuation, a predictable evolution of deeply ingrained survival mechanisms?

North Korea, here comes the US to dethrone you as the bestest bastion of “free speech”.

Although there will be only 48 teams that go to the final tournament, currently there are 42 qualified teams and a further 22 teams vying for the final 6 spots. One stat that I calculated myself is the top leagues that the current squads (as listed on wikipedia) play in from all 64 teams (qualified or still in the running). Here are the top 20 countries that host the current squads (with number of players of 1478 found, percentage and top league countries):

261 17.659 England
108 7.30717 Germany
105 7.10419 Italy
90 6.08931 France
73 4.93911 Spain
59 3.99188 Saudi Arabia
57 3.85656 Turkey
49 3.31529 United States
48 3.24763 Egypt
40 2.70636 Netherlands
35 2.36806 Qatar
35 2.36806 Mexico
35 2.36806 Brazil
34 2.30041 Scotland
26 1.75913 United Arab Emirates
25 1.69147 Iraq
24 1.62382 Iran
23 1.55616 Czech Republic
20 1.35318 Romania
18 1.21786 South Africa

Notes about the above stats:
1. Czechia, Italy, Turkey, Romania, Iraq are still on the bubble and one will surely miss the final tournament (as Turkey and Romania will play against each other and only one can advance). Italy, a three-time champion, already missed the last two final tournaments in 2018 and 2022. Romania last participated in the final tournament in 1998, Turkey in 2002, Czechia in 2006, and Iraq in 1986.
2. United Arab Emirates are eliminated from the 2026 final tournament already.
3. 43% of the players in the current 64 squads are playing the top 5 leagues in Europe (with some players probably playing in the 2nd tier leagues of these countries).
5. A further dive into the top 5 leagues (plus NL as an interesting outlier) showing the top 3 qualified/almost-qualified contributor countries to these leagues:

==> england_leagues.txt <==
# England_national_football_team: 24
20 England
# Jamaica_national_football_team: 26
15 England
# Netherlands_national_football_team: 21
13 England

==> france_leagues.txt <==
# Senegal_national_football_team: 26
10 France
# France_national_football_team: 22
7 France
# Ghana_national_football_team: 19
6 France

==> germany_leagues.txt <==
# Germany_national_football_team: 24
19 Germany
# Austria_national_football_team: 24
14 Germany
# Switzerland_national_football_team: 23
10 Germany

==> italy_leagues.txt <==
# Italy_national_football_team: 25
20 Italy
# Croatia_national_football_team: 21
6 Italy
# Norway_national_football_team: 23
5 Italy

==> nl_leagues.txt <==
# Curaçao_national_football_team: 21
10 Netherlands
# Japan_national_football_team: 22
4 Netherlands
# Netherlands_national_football_team: 21
3 Netherlands

==> spain_leagues.txt <==
# Spain_national_football_team: 24
15 Spain
# Argentina_national_football_team: 19
4 Spain
# Switzerland_national_football_team: 23
3 Spain

While listening to a short Hitchens blurb about religion, it just dawned on me that the 80s joke about desert travel very succinctly summarizes human evolution with anvil being religion (and other such pareidolic brain worms).

Yeah, sure, the anvil does have a very narrow specific and useful purpose, but to use it in all areas of life is a bit like seeing everything as a nail when wielding a hammer, especially a very old rusty cracked bloodied hammer that should have been stored in a police evidence locker or a museum long long ago.

I was longboarding in my home town in skiing like motions at racing bike speeds on effectively flat terrain. I crossed a large plaza (much larger than the old centre’s 80s plaza, largely abandoned and weirdly with many steps that I seemed to float over) and reached my rented bed for the night building. After a few tries, I discovered the my lodgings was one of half dozen beds crammed in a half-studio converted basement apartment with one old shower, no privacy and strong cheap cologne smells. I was thinking I might come back to crash to sleep here late in the night after I visit my mom and/or relatives, so I set back outside across the plaza towards my old hunting or haunted grounds. Weirdly, aside from a few faces in the air bnb dump, I saw no faces elsewhere as if the town was mostly abandoned.

Lee Camp is listing 25 orgs that say Israel is committing genocide in Gaza:

Amnesty International
Human Rights Watch
B’Tselem
Doctors Without Borders
International Assoc. Of Genocide Scholars
Al-Mezan Center for Human Rights
UN Human Rights Office of The High Commissioner
UN Commission of Inquiry
Palestinian Center for Human Rights
Al-Haq human rights org
War on Want
Veterans for Peace
Physicians for Human Rights
Within Our Lifetime
If Not Now
Lemkin Institute for Genocide Prevention
International Federation for Human Rights
Center for Constitutional Rights
European Center for Constitutional Human Rights
Jewish Voice for Peace
Jurist for the Respect of International Law
Nelson Mandela’s The Elders of global leaders
Oxfam International
Code Pink
Doctors Against Genocide

Din „Le Monde”, 19 nov. 2025:

„Viața lui Nicolas Guillou, judecător francez al Curții Penale Internaționale aflat sub sancțiuni din partea Statelor Unite: «Avem interdicții bancare în mare parte din lume»”

(Interviu de Stéphanie Maupas)

„Judecător francez la Curtea Penală Internațională (CPI), Nicolas Guillou, a fost supus sancțiunilor americane printr-o decizie a lui Donald Trump din 20 august. Trezoreria americană justifică această decizie prin faptul că domnul Guillou a «autorizat emiterea de către CPI a mandatelor de arestare a prim-ministrului israelian, Benjamin Netanyahu, și a ministrului Apărării, Yoav Gallant». Cei doi au fost acuzați de crime de război și de crime împotriva umanității pentru rolul lor în distrugerea Fâșiei Gaza.

În total, șase judecători și trei procurori ai CPI, printre care și procurorul general Karim Khan, sunt supuși sancțiunilor Statelor Unite. Într-un interviu acordat ziarului «Le Monde», magistratul evocă impactul acestor măsuri asupra muncii și a vieții sale de zi cu zi. Fără a se pronunța asupra cazurilor în curs, el îndeamnă autoritățile europene să activeze un mecanism care ar permite limitarea impactului restricțiilor americane.

Le Monde: Care este scopul mecanismului american de sancțiuni?

Nicolas Guillou: Inițial, acesta a fost creat pentru a răspunde încălcărilor drepturilor omului, pentru combaterea terorismului și a traficului de stupefiante. Astăzi, aproape 15 000 de persoane figurează pe lista americană a persoanelor sancționate, în principal membri ai Al-Qaida, ai organizației Statul Islamic, ai grupurilor mafiote și lideri ai regimurilor dictatoriale. Și pe această lungă listă se află nouă magistrați ai CPI.

L.M.: Ce înseamnă aceste sancțiuni, concret, în viața dumneavoastră de zi cu zi?

N.G.: Ele depășesc cu mult simpla interdicție de a intra pe teritoriul american. Sancțiunile afectează toate aspectele vieții mele de zi cu zi. Ele interzic oricărei persoane fizice sau juridice americane, oricărui individ sau oricărei întreprinderi, precum și filialelor acestora din străinătate, să îmi furnizeze servicii. Toate conturile mele la companii americane, precum Amazon, Airbnb, PayPal etc., sunt închise. De exemplu, am făcut o rezervare pe site-ul Expedia pentru un hotel în Franța și, câteva ore mai tîrziu, am primit un e-mail de la companie prin care mi se anula rezervarea, pe motivul acestor sancțiuni. Practic, nu mai poți face comerț online, fiindcă nu știi dacă pachetul în care îți e ambalat produsul este american. A fi supus sancțiunilor înseamnă a fi trimis înapoi în anii 1990.

L.M.: Mai puteți accesa sistemul bancar?

N.G.: În acest domeniu, sancțiunile au un caracter încă mai intruziv. Există bănci care, chiar dacă nu sunt americane, închid conturile persoanelor sancționate. Orice tranzacție bancară efectuată cu o persoană fizică sau juridică americană, sau care se face în dolari, sau într-o monedă care utilizează dolarul pentru conversie, este interzisă. Practic, vi se interzice accesul la serviciile bancare pe o mare parte a planetei. La aceasta se adaugă faptul că toate sistemele de plată sunt americane, American Express, Visa, Mastercard. De la o zi la alta, ne trezim fără card bancar, iar aceste companii au cvasi-monopol, cel puțin în Europa. Toate companiile americane sunt mobilizate pentru a intimida persoanele sancționate, în acest cazul de față, judecătorii și procurorii care lucrează în serviciul justiției în conflictele armate contemporane. Și trebuie să știți că aceste măsuri pot fi menținute timp de peste un deceniu, chiar mai mult. A impune sancțiuni unor persoane înseamnă a le destina unei stări de neliniște și neputință permanentă, cu scopul de a le intimida.

L.M.: Și funcționează?

N.G.: Am depus jurămîntul ca magistrat când mi-am început cariera acum mai bine de douăzeci de ani. Am depus jurămîntul când m-am alăturat Curții [în martie 2024]. Aici aplic legea care a fost adoptată de 125 de state [cele care sunt părți la tratatul de instituire a CPI]. Acesta este ghidul meu. Cînd ești magistrat, știi că a face dreptate nu e mereu ușor. Dar, în fața acestor atacuri, judecătorii și procurorii CPI rezistă și vor rezista.

L.M.: Ce puteți face?

N.G.: Să continuăm să facem dreptate, în deplină independență, chiar și când sîntem puși în situații dificile. Astăzi, CPI anchetează peste tot în lume, în ciuda provocărilor logistice și de securitate. În ultimii ani au fost emise mandate de arestare în contextul conflictelor din Ucraina, Palestina și Afganistan. Au fost făcute arestări în Filipine și în Libia. Există programe de reparații pentru victimele din Mali, Republica Centrafricană și Republica Democratică Congo.

L.M.: Cele 125 de state membre ale Curții își vor ține Adunarea anuală la Haga, în Olanda, la începutul lunii decembrie. La ce sprijin vă așteptați, în condițiile în care administrația Trump amenință să adopte noi sancțiuni împotriva instituției în ansamblu?

N.G.: Impactul sancțiunilor va depinde în mare măsură de mobilizarea statelor. Ne vor sprijini? Vor face în așa fel încît furnizorii Curții să continue să colaboreze cu aceasta? Pentru CPI este un moment al adevărului: să afle cine sînt adevărații săi apărători, cine are curajul să apere valorile umane în fața barbariei. Căci despre asta vorbim. Justiția penală internațională nu este abstractă. Dosarele noastre se referă la sute, chiar mii de victime ale crimelor, violurilor, torturilor. Ele vorbesc despre suferințele lor, despre mii de cadavre, invalizi și orfani. Când Curtea este atacată, victimele sunt reduse la tăcere.

L.M.: Ce pot face statele în mod concret?

N.G.: În fața sancțiunilor americane, autoritățile europene pot aplica «regulamentul de blocare» [un mecanism, deja utilizat în trecut, care protejează cetățenii și întreprinderile din
Uniunea Europeană de efectele sancțiunilor impuse de țări terțe]. Europa are nevoie de o mai mare suveranitate, în special în domeniul digital și bancar. Este singura modalitate de a reduce impactul sancțiunilor și, astfel, indirect, de a proteja victimele crimelor internaționale. Astăzi, nu mai este loc pentru naivitate. Fără suveranitate – militară, sanitară, bancară și digitală –, nu mai putem garanta statul de drept. Unii parlamentari europeni au conștientizat aceste mize, dar această conștientizare trebuie să se consolideze la nivelul statelor și al Comisiei Europene, deoarece, în spatele sancțiunilor împotriva Curții Penale Internaționale, se află întreaga chestiune a statului de drept, care este în joc.

L.M.: Există un stat de drept internațional?

N.G.: Statul de drept internațional este un proiect care se întinde pe mai multe generații și care a început după cel de-al Doilea Război Mondial. Concret, statul de drept înseamnă egalitatea tuturor indivizilor, la scară mondială, în fața justiției. Curtea a fost creată pentru a fi ultima instanță într-un sistem de protecție a victimelor războaielor sau ale celor mai grave crime. Este în joc fundamentul valorilor comune ale umanității.

L.M.: Cum explicați importanța pe care a cîștigat-o CPI?

N.G.: Importanța CPI stă în faptul că e percepută drept un indicator al fracturilor lumii contemporane. Dacă luați harta lumii și vă uitați la statele care nu sunt membre ale CPI, veți descoperi că multe dintre ele au aspirații imperiale; de altfel, mare parte chiar sînt foste imperii. Și după trei decenii de progres al multilateralismului, imperiile contraatacă. Unii consideră că forța trebuie să fie în serviciul dreptului, acesta fiind principiul însuși al dreptului internațional; iar alții, dimpotrivă, consideră că dreptul trebuie să fie în serviciul forței. Pentru aceștia din urmă, justiția penală internațională este un obstacol. Este un obstacol în fața imperilor. De aceea sîntem atacați. Dar, în ciuda acestor provocări, rămîn profund optimist pentru că există o cerere formidabilă de justiție în toată lumea.”

VE zice:

Comunism: electricitate plus film Indian sau de ce iubim filmul Indian și mai greu pe Jude. Rolul emancipator al cinematografiei
----

La 89 de ani a murit „Shankar” (Dharmendra) din filmul „Lanțul amintirilor” („Yaadon Ki Baaraat”), unde a jucat rolul celui mai mare dintre cei trei frați reuniți la peste 20 de ani după ce părinții lor au fost uciși. Vă mai amintiți? Melodia sigur - câte lacrimi ....

Cum să nu vă amintiți? Comunismul estic s-a construit și năruit pe melodiile filmelor indiene.

Dar să o luam pe rând.

Hai să-l lăsăm puțin pe Jude și noul val românesc de cinema: primul cinema românesc de oraș. A mai fost dar acest val e primul de ”orășean emancipat” cu notă globală: borșul pe înțelesul limbii globale ca să poată pricepe și juriul de la Cannes. Glumim dar nu tare.

Cravata Galbenă avea la scandăluț 60.000 de spectatori și a sărit la 156.834 într-o săptămână (citit la Monica Felea). Scandalul nu a oprit ci a accelerat mersul la cinema. Oricum, e un film pe o estetică ce place populației – și asta e bine. E un soi de ”Cravata indiană” - dar nu am văzut filmul - doar am citit despre.

De ce? Pentru că cinematografia este importantă nu atât pentru ce arată – nu că nu ar conta – cât pentru practica sa socială.

Cinematografia este mai întâi de toate o practică socială colectivă care are o funcție politică, socială și economică esențială în cultura modernă.

Cinemaul devine un soi de noua biserică iar practica de a merge la cinema un nou ritual fundamental de emancipare: limba secolului XX că ești în Vest sau Est.

În epoca comunistă a existat un import de cinema extern – era o mare necesitate. Producția locală nu făcea față. Cinematografia odată introdusă ca practică devine un virus greu de stăpânit. Tehnologia se dezvoltă, infrastructura la fel plus că cinemaul coincide cu ideologia emancipatoare și dezvoltarea economică și tehnologică: pe ambele părți ale baricadei.

Cinematografia și practica cinematografică ne spun de fapt că cele două baricade ideologice trăiesc un tot întreg global: estetica politică și economica și invers. Aveam noi ideologii diferite - dar o limbă comună: cinemaul e martor. O limbă și o practică modernă comună: erau două fețe ale aceleiași modernități.

Dar cum politicul joacă un rol dominant în Est atunci se aduc filme nu din zona ”capitalismului vrăjmaș” ci din ”lumea a treia” - dominant India și Mexic. Mexic mai târziu devine America Latină.

URSS și RSR – se îndrăgostesc de Bollywood – muzica indiană devine muzică adorată de popor, cântată și dansată peste tot. În Iugoslavia – cea mexicană unde chiar apare un fenomen - Yu-Mex: tot poporul cântă melodii din telenovelele mexicane. La noi aveau să vină pe final de comunism.

De ce prind atât de tare filme precum ”Lanțul amintirilor”, „Vagabondul”, „O floare şi doi grădinari” sau „Vandana”? Sau ”Zita și Ghita” și „Disco Dancer”?

Cinematografia indiană și latino-americană este construită după aceleași scheme. Este cinematografia țărilor cu populație preponderent rurală unde problemele și crizele sunt foarte apropiate de ale noastre, a celor din est.

Se pare că acești oameni au aproximativ aceleași concepții estetice existențiale. Le plac foarte mult poveștile sentimentale, pasionale, de familie, și neapărat lungi: certuri, întoarceri, saga familiei cu copii pierduți și regăsiți, trădări și răzbunări. Este un vector estetic absolut unitar, care, fără îndoială, a fost confirmat de ce zicea bătrânul Marx, care spunea că baza determină suprastructura.

Și noi aveam o bază comună – ruralul dominant dar în criză – și mutarea spre urban. Oamenii care se află la același nivel de organizare, producție, crize sunt absolut unanimi în opiniile și concepțiile lor estetice – atât în America Latină, cât și în India, cât și la noi, în satele îndepărtate de prin Rusia sau România.

Asta nu însemna că filmul indian era străin de cinemaul occidental, ba de loc. Dar filmele erau preluate și adaptate în estetica asta rurală.

De exemplu, pe mine m-a prins când eram mic, filmul „Răzbunarea și legea” regizat de Ramesh Sippy care de fapt a copiat liniile narative și chiar momentele de luptă corp la corp din filmele occidentale – mai ales din filmele lui Sergio Leone. De fapt, multe episoade din film sunt preluate din westernurile clasice. Sippy voia să realizeze un produs convertibil la nivel internațional și a reușit: „Răzbunarea și legea” a avut un succes incredibil global dar mai ales în URSS. Un western Indian pentru copiii din comunism.

Revenind acasă.

Filmul ca gen artistic – prin natura sa - este un gen de masa. Cinema arthouse este o mutație – filmul de artă este o mutație pretențioasă. Nu spun că nu trebuie să existe – ba din contra, e chiar necesar. Nu-mi place antiintelectualismul - din asta trăiesc - dar nici transformarea lui în normă pop de masă.

Cinema arthouse este o excepție nu o regulă. Doar în țările ultra provinciale și subdezvoltate elita încearcă să impună genul – cinema de artă – ca gen popular. Nu merge: să se uite 300.000.000 de cetățeni (cazul URSS) doar la Tarkovski și balet sau 20.000.000 să vadă doar Jude. Oricât i-am iubi pe cei doi – nu merge ca gen de masă. Genul ”film de artă” e pentru o burghezie urbană plictisită care are frământări la cele 101 feluri e cozonac sau pentru o elită restrânsă care are frământări înalte. E foarte bine să fie așa.

Poporul însă vrea cinema de masă – cu lacrimi și muci, cu dramele lor ”ieftine”. Așa că trebuie să-i dăm ce e a demosului. Și nu e nimic rău în asta – așa a fost și așa va fi de când ne-a uitat Dumnezeu pe aici de capul nostru.

Așa că nu e bai dacă nu vă plac filmele de festival - nu sunteți defecți ci normali – așa cum nu e o rușine să mergi la filmele de masă stil Bollywood sau Hollywood.

Căci după ce te plictisești ajungi și la Cinema arthouse că așa e cu emanciparea: bunica Bollywood, fiica ajunsă la oraș Hollywood și nepoata cu card - care se jenează de bunica - o arde la Cinema arthouse și dă ochii peste cap la Jude.

Așa e cu emanciparea - cinemaul își face treaba.

Voiam să spun să mergeți la Cinema: indiferent de film.

Și da - a murit eroul preferat al bunicii voastre.

Link la muzică comentarii.

PS. Da, a existat și un val francez și american de filme - bine selectate ”non ideologice” - dar asta nu schimbă datele problemei. Doar amplifică efectul. Toți părinții noștri au avut haina „alendelon”, suntem informați.

Inca imi aduc aminte mergand la cele cateva cinema-uri din oras înainte de ‘89:

Flacara: in centru. Avea balcon si cele mai ieftine bilete (parca 2 sau 3 lei pe primul rand). Stil arhitectural interbelic cu pomi maturi in jur si un parculet mic. A fost demolat in anii 85-86 parca pt a face loc unui bloc mic de activisti de partid si unui centru birocratesc. Era intre Select si CJ (mult mai aproape de Select).

Victoria la parc. Cel mai aproape cinema de noi, cel mai mic si cel mai frecventat dupa ce Flacara a fost demolat. A devenit biblioteca dupa ‘89 si eventual abandonat parca.

Orizont (inspre combinatul siderurgic). Aici am vazut multe filme indiene si blockbustere. Inca imi aduc aminte multe fugi trase cu Luci, varul meu pt a ajunge la matineu acolo.

Casa Tineretului avea un cinema improvizat. Am vazut doar cateva filme aici (mai putine de 5 cred).

Cinema-uri improvizate in sufrageriile unora care aveau videocasetofon si casete video importate (gen Bruce Lee, Benny Hill).

Vt dixit:

Praf in ochi: Balbaielile echipei Trump sunt de un ridicol nebun. Uite planul, nu e planul. Vance era la curent ca va fi trimis ultimativ ca “plan de pace”. Rubio spune ca nici vorba, era un simplu serviciu, sa-i zicem, postal. Witkoff Prostul (Dimwitkoff) este doar (sic) factorul postal. Postasul. El duce scrisori, nu le citeste, nu le comenteaza. In cazul de fata, scrisoarea era o “wish list” a satrapului terorist. Dobitocul, un incurca-lume care se crede Kissinger, s-a prajit si a creat o criza internationala. A creat o misperception fara precedent in istoria diplomatica a ultimelor cinci decenii. Timp in care Capcaunul isi freaca mainile plin de satisfactie. Iar i-am fraierit…	Dust in the eyes: The Trump team's stuttering is ridiculously insane. Look at the plan, it's not the plan. Vance was aware that it would be sent as an ultimatum as a "peace plan". Rubio says that's not the case, it was a simple job, let's call it, postal. Witkoff the Fool (Dimwitkoff) is just (sic) the postal worker. The postman. He delivers letters, he doesn't read them, he doesn't comment on them. In this case, the letter was a "wish list" of the terrorist satrap. The idiot, a world-confused who thinks he's Kissinger, got fried and created an international crisis. He created a misperception unprecedented in the diplomatic history of the last five decades. While the Ogre rubs his hands with satisfaction. I fooled them again...
U.S. senators critical of President Trump's approach to ending the Russia-Ukraine war said Saturday they spoke with Secretary of State Marco Rubio who told them that the peace plan Mr. Trump is pushing Kyiv to accept is a "wish list" of the Russians and not the actual U.S. plan. (CCS News) Rubio later distanced himself from those claims and said the plan came from the US, and was "based on input" from both Russia and Ukraine. (BBC)
AP: Ne-am convins de mult de noua administratie americana. A demonstrat a cata oara, daca mai era cazul, ca sunt niste parveniti inculti si aroganti in politica. De comentat nu ai ce pentru ca este inutil si lucrurile tot asa merg, adica haotic dupa toanele cocalarului de la Casa Alba. Nu avem decat sa ne pregatim pentru ce este mai rau pentru omenire cat timp un debil psihic a pus mana pe putere.	AP: We have long been convinced of the new American administration. It has demonstrated for the first time, if ever there was one, that they are uneducated and arrogant upstarts in politics. There is nothing to comment on because it is useless and things are still going on like this, that is, chaotically according to the whims of the White House chav. We can only prepare for the worst for humanity while a mentally weak person has seized power.

Canada Detained This Legal Scholar En Route To Palestine Conference - Richard Falk and Hilal Elver were detained for approximately three hours at Pearson airport by CBSA (CBC reports almost four hours). Excerpts from The Maple:

Richard Falk, a prominent international legal scholar and former United Nations Special Rapporteur on the situation of human rights in the Palestinian territories, was invited to Ottawa last week to speak at a “people’s tribunal” on Canadian complicity in Israel’s genocide in Gaza.

A longtime advocate for Palestinian human rights, Falk is no stranger to hostility from Israel and its allies against his work. But what he and his wife and fellow scholar Hilal Elver experienced upon their arrival at Toronto Pearson Airport on November 13 was a first.

The couple were detained and questioned by Canadian border agents for approximately three hours. One immigration officer told Falk that he needed to determine whether or not Falk posed a national security threat to Canada.

November 13 also happened to be Falk’s ninety-fifth birthday.

Eventually, Falk and Elver were released and continued their journey to the conference in Ottawa.

From the CBC article:

Asked about the incident, a Canada Border Services Agency spokesperson said they could not comment on specific cases, citing privacy legislation, but went on to say that all travellers entering Canada are subject to “secondary inspection.”

“This is a normal part of the cross-border process and should not be viewed as any indication of wrongdoing,” the spokesperson said.

“There are many reasons why a border services officer may determine that an individual, or the goods they are carrying, require further processing or inspection.”

But based on the questions he was asked, Falk said he suspects he was detained because of his participation in the event. Falk was there to speak about the relevance of international law in the Israel-Gaza conflict.

“It's disappointing that Canada — after having acknowledged Palestinian statehood — would take such a hostile attitude toward a very forthright conference that really explained to a public, that hasn't been so well-informed, the nature of the objections to what Israel has been doing,” he said.

“One expects Canada to be a model of free speech and liberal democracy and it's not as bad as the U.S., but it's not as good as I would hope.”

Beyond the usual extrajudicial murders by drone, artillery or bunker buster, there is also this simulacrum of justice:

The killing of Safa's family was part of what became known as the Haditha massacre, when US marines killed 24 Iraqi civilians, including four women and six children. They entered three homes killing nearly everyone inside, as well as a driver and four students in a car, who were on their way to college.

The incident triggered the longest US war crimes investigation of the Iraq war, but no-one was convicted of the killings.

"I saw that children were in the room kneeling down. I don't remember the exact number but only that it was a lot. I am trained to shoot two shots to the chest and two shots to the head and I followed my training," Tatum told the Naval Criminal Investigative Service in April 2006.

This BBC headline ~~reads like~~ is an international cospiracy:

That hospital – once the home of a Scottish shipping magnate – would be her home for a month in April 1958, after a judge ordered the then-16-year-old to undergo treatment for "disobedient" behaviour.

It was there that Ms Ponting became one of thousands of people experimented on as part of the CIA's top-secret research into mind control. Now, she is one of two named plaintiffs in a class-action lawsuit for Canadian victims of the experiments. On Thursday, a judge denied the Royal Victoria Hospital's appeal, paving the way for the lawsuit to proceed.

According to her medical files, which she obtained only recently, Ms Ponting had been running away from home and hanging out with friends her parents disapproved of after a difficult move with her family from Ottawa to Montreal.

"I was an ordinary teenager," she recalled. But the judge sent her to the Allan.
Once there, she became an unwitting participant in covert CIA experiments known as MK-Ultra. The Cold War project tested the effects of psychedelic drugs like LSD, electroshock treatments and brainwashing techniques on human beings without their consent.

Over 100 institutions – hospitals, prisons and schools – in the US and Canada were involved.

I dreamt that Dan got a new bigger house and I went to visit. When I started the trip, I was in a regular car (not new hut not a jalopy either). At one point the GPS directed me to a cul de sac with the next part of the route on a foot path no wider than two feet. I got out of the car to inspect it and after I convinced myself that I can’t safely fit the car down that path, I walked back to the car. A bunch of nosy local ladies were milling about and looked suspiciously at me.

When I got back to the car, at first I did not recognize it thinking “this jalopy can’t be my car”, but after saying out loud “ i guess I must’ve taken the spare car”, I had to accept that I actually did. i made the GPS plot me a reroute away from the foot path and I was on my way. The almost non-existent residential neighbourhood traffic got busier and busier as the road got wider and wider. Also, my jalopy eventually became a moped with which I almost hit a barely visible island curb in the middle of the very wide road (6+ lanes going in one direction) and as I approached a busy intersection, my moped became a lightweight bicycle at which point I woke up.

The whole dream was bookended by Abby waking me up at 6am for her breakfast after which I nodded off and 620am when I actually woke up and went to feed her.

AA	IV
bogatii sunt in medie mult mai inteligenti si mai tenace decat media alegatorilor.	media poate fi inselatoare
oamenii sunt mult mai mobili decat erau acum 100 de ani	principiul acțiunii și reacțiunii
incercand sa taxeze pe cei bogati ajung de fapt sa-i taxeze pe cei din clasa mijlocie	esti absolut sigur?
incearca sa tina bogatii legati de glie, sa le inchida toate mijloacele de a face bani nu fac altceva decat sa distruga economia	bull
donatiile pentru cauzele nobile. Incurajeaza oamenii sa doneze. Asa construiesti spitale, gradinite, scoli, ajuti oamenii sarmani, salvezi animalutzele salbatice si tot ce iti mai trece prin cap fara bani de la buget.	Organizațiile caritabile private nu sunt la fel de eficiente ca programele guvernamentale

Sumar: Balanta intre cei bogati si cei saraci se schimba mereu, si cand balanta se inclina prea mult intr-o directie, rezultatul devastator este pe de-o parte oligarhie/rebeliune/razboi-civil/colaps-economic/dictatura-militaro-fascista sau foamete/saracie/colaps-economic/dictatura-"proletara" pe cealalta parte. Secretul este sa nu te inclini prea mult intr-o parte.

PS: Taxele vor varia mereu intre versiuni regresive (ce accelerează concentrarea de capital in cat mai putine maini) si versiuni progresive. Adevarul este ca cele mai rapide moduri de a reseta inegalitățile din societate sunt războiul si revoluția, si nu democrația care inevitabil degradeaza intr-un sistem capturat de oligarhi la toate nivelele (politic, economic, justitie, cultura, arta, mitologie).

From JPost:

NGOs, lawmakers mobilize for West Bank olive harvest amid claims of state complicity

Amid violence against Palestinians during their olive harvest season, deemed one of the most violent in years, a mass solidarity harvest will take place on Friday in the West Bank, with Knesset members set to attend.

The solidarity harvest was initiated by NGOs Rabbis for Human Rights (RHR) and Peace Now shortly after an attack on Palestinians and Israelis alike harvesting olives near the village of Burin.

MKs Gilad Kariv and Naama Lazimi will attend, as well as several other public figures and hundreds of volunteers.

The focus of the solidarity harvest is to provide additional protection to Palestinian farmers against violence, and to create a united front against Jewish extremists perpetrating the attacks.

Record-breaking rates of settler violence

UN data claims that October 2025 was the most violent month of the harvest since 2006. The harvest began in mid-October, with more than 250 recorded attacks against Palestinians since the start of the season.

Activists from RHR have been pelted with stones, and a female rabbi from the organization was allegedly injured by a settler-operated drone that crashed into her last week.

Following the drone incident, live rounds of ammunition were fired in their direction, the organization claims.

RHR Executive Director Avi Dabush has sent urgent letters to both the prime minister and the defense minister but has been met with silence.

“What’s happening today in the West Bank is a test for Israeli society. When our army stands by, when the police arrest no attackers and ignore our appeals, we are witnessing the collapse of the rule of law – and Jewish terror has effectively become government policy,” Dabush said in a statement.

“There’s a direct line between this terror, the erosion of democracy, and the security abandonment within Israel itself. Anyone who thinks the violence will remain only in the West Bank is deluding themselves,” he said.

He added, “We will not give in. For over 20 years, we have stood alongside Palestinian farmers in the name of the most basic Jewish values: ‘Love the stranger,’ ‘Justice, justice shall you pursue.’

“The harvest is not only about olives; it’s a symbol of the fundamental right of people to live and work their land in dignity.”

Peace Now’s Executive Director Lior Amihai claimed in a statement that settler attacks are not only breaking records, but are backed and funded by the Israeli government.|

Instead of fighting terrorism and arresting the perpetrators, the government has turned the hilltop terrorists into its operational arm on the ground, paving the way for de facto annexation.

But Jewish terror will not intimidate us,” Amihai stated.

“This is a battle over Israel’s character and moral soul. This Friday, we will come in force to say loud and clear: We will not be silent in the face of settler terror! We will not allow dispossession, annexation, and the trampling of the rule of law!”

Today, I got in my FB feed a mention of tourist sniping for pay by Westerners during the Bosnian War, apparently mostly an Italian thing (with about 200+ Italian wealthy snipers), but possibly some Americans and Russians as well:

The public prosecutor's office in Milan has opened an investigation into claims that Italian citizens travelled to Bosnia on "sniper safaris" during the war in the early 1990s.

Italians and others are alleged to have paid large sums to shoot at civilians risking their lives to cross the city's main boulevard.

The Milan complaint was filed by journalist and novelist Ezio Gavazzeni, who describes a "manhunt" by "very wealthy people" with a passion for weapons who "paid to be able to kill defenceless civilians" from Serb positions in the hills around Sarajevo.

Different rates were charged to kill men, women or children, according to some reports.

More than 11,000 people died during the brutal four-year siege of Sarejevo.

Yugoslavia was torn apart by war and the city was surrounded by Serb forces and subjected to constant shelling and sniper fire.

Similar allegations about "human hunters" from abroad have been made several times over the years, but the evidence gathered by Gavazzeni, which includes the testimony of a Bosnian military intelligence officer, is now being examined by Italian counter terrorism prosecutor Alessandro Gobbis.

The charge is murder.

The Bosnian officer apparently revealed that his Bosnian colleagues found out about the so-called safaris in late 1993 and then passed on the information to Italy's Sismi military intelligence in early 1994.

The response from Sismi came a couple of months later. They found out that "safari" tourists would fly from the northern Italian border city of Trieste and then travel to the hills above Sarajevo.

"We've put a stop to it and there won't be any more safaris," the officer was told. Within two to three months the trips had stopped.

Ezio Gavazzeni, who usually writes about terrorism and the mafia, first read about the sniper tours to Sarajevo three decades ago when Italian newspaper Corriere della Sera reported the story, but without firm evidence.

He returned to the topic after seeing "Sarajevo Safari", a documentary film from 2022 by Slovenian director Miran Zupanic which alleges that those involved in the killings came from several countries, including the US and Russia as well as Italy.

Gavazzeni began to dig further and in February handed prosecutors his findings, said to amount to a 17-page file including a report by former Sarajevo mayor Benjamina Karic.

An investigation in Bosnia itself appears to have stalled.

Speaking to Italy's La Repubblica newspaper, Gavazzeni alleges that "many" took part in the practice, "at least a hundred" in all, with Italians paying "a lot of money" to do so, up to €100,000 (£88,000) in today's terms.

In 1992, late Russian nationalist writer and politician Eduard Limonov was filmed firing multiple rounds into Sarajevo from a heavy machine gun.

He was being given a tour of hillside positions by Bosnian Serb leader Radovan Karadzic, who was later convicted of genocide by an international tribunal in the Hague.

Limonov didn't pay for his war tourism, though. He was there as an admirer of Karadzic, telling the so-called Butcher of Bosnia: "We Russians should take example from you."

The fact Milan prosecutors had opened a case was first reported back in July when Il Giornale website wrote that the Italians would arrive in the mountains by minivan, paying huge bribes to pass checkpoints as they went, pretending to be on a humanitarian mission.

After a weekend shooting in the war zone, they would return home to their normal lives.

Gavazzeni described their actions as the "indifference of evil".

Prosecutors and police are said to have identified a list of witnesses as they try to establish who might have been involved.

From Il Giornale:

Cecchini in trasferta in Bosnia, almeno 200 gli italiani che sparavano sui civili a Sarajevo

C'è un ex militare dietro l'esposto da cui è partita l'indagine dei pm di Milano. Ecco chi erano e come si muovevano. L'inquietante tariffario: i bambini i più cari, i vecchi gratis

Spunta un superteste militare e un macabro tariffario dietro i cecchini italiani - almeno 200 - che dal 1992 al 1996 avrebbero sparato sui civili inermi durante l’assedio di Sarajevo dopo essere arrivati in tuta mimetica da Triveneto, Piemonte o Lombardia, su pulmini partiti e tornati in 72 ore che attraversavano i check point sia in Croazia sia in Bosnia, quasi indisturbati, con la scusa della «missione umanitaria» e qualche generosa mazzetta per i loro Safari a Sarajevo. Come aveva anticipato il Giornale lo scorso 18 luglio c’è un'inchiesta aperta dalla Procura di Milano sui «cecchini del weekend» che da mezza Europa, Italia compresa, si facevano portare sulle colline intorno alla capitale bosniaca da una sorta di agenzia di viaggi che organizzava il trasferimento e che avrebbe fissato una tariffa per queste uccisioni: i bambini costavano di più, fino a 100 milioni delle vecchie lire, poi gli uomini (meglio in divisa e armati), le donne e infine i vecchi che si potevano uccidere gratis.

Come sappiamo, l’assedio a Sarajevo è costato la vita a 11.541 civili (tra cui 1.601 bambini), la battaglia è stata paragonata all’assedio di Stalingrado della Seconda Guerra Mondiale. Molti dei cecchini erano piazzati nelle colline di Grbavica, la zona serba tagliata in due dal fiume Miljacka. Della presenza di italiani tra i cecchini si era parlato nel 1995 sul Corriere, senza sufficienti prove. Qualche anno fa la stessa tesi era stata rilanciata dal giornalista Luca Leone, co-fondatore di Infinito Edizioni e autore nel 2014 del romanzo «I bastardi di Sarajevo».

Secondo l’esposto firmato dallo scrittore Ezio Gavazzeni assistito dall’ex pm Guido Salvini e depositato nei mesi scorsi sulla scrivania del pm Alessandro Gobbis, magistrato esperto specializzato nell’Antiterrorismo, ci sarebbe una fonte in Bosnia-Erzegovina che avrebbe riferito un particolare decisivo: già a fine 1993 l’intelligence bosniaca avrebbe avvertito la locale sede del Sismi (il servizio segreto militare, oggi Aise) della presenza di almeno 5 italiani, che si trovavano sulle colline intorno alla città, accompagnati per sparare ai civili. Ma i nostri connazionali coinvolti sarebbero almeno duecento. «La presenza dei nostri servizi segreti in loco era giustificata dalla presenza della missione delle Nazioni Unite chiamata Unprofor - si legge nell’esposto che il Giornale ha finalmente potuto consultare - della quale facevamo parte anche noi».

La fonte sarebbe Edin Subašić, ex 007 che avrebbe lavorato per questa macabra agenzia di viaggi. I bersagli di solito non venivano uccisi subito, ma feriti gravemente in attesa che i soccorsi arrivassero per essere a loro volta colpiti. Nella testimonianza raccolta dalla fonte e depositata al pm si parla di un uomo di Torino, uno di Milano e uno di Trieste. Uno di loro sarebbe stato al tempo il proprietario di una clinica privata di Milano che si occupava di estetica. Di spietati europei che venivano portati a Sarajevo si parla anche nel documentario «Sarajevo Safari», dell’autore sloveno Miran Zupanic, presentato durante la rassegna cinematografica Al Jazeera Balkans Documentary Film Festival alla fine del 2022 e oggi disponibile a pagamento solo su Al Jazeera. Uno dei testimoni chiave nel documentario, che ha preferito rimanere anonimo, racconta di aver saputo dell’esistenza di «cacciatori di esseri umani» stranieri (americani, canadesi, russi, ma anche di italiani), disposti a pagare per «giocare» alla guerra.
Una testimonianza che si sposa con la versione di Edin Subašić, secondo cui i cecchini sarebbero arrivati «attraverso l’Italia a Belgrado e poi a Pale, a pochi chilometri da Sarajevo dove risiedevano gli ufficiali dell’esercito serbo». Secondo la testimonianza, basata sul racconto di un volontario serbo catturato i cecchini/cacciatori sarebbero «partiti da Trieste e da lì arrivavano in Serbia, e poi a Sarajevo».
I viaggi sarebbero stati effettuati «tramite un aereo da Trieste, poi attraverso elicotteri e veicoli dalla Serbia attraverso la zona di guerra fino a Sarajevo» attraverso «le infrastrutture dell’ex compagnia aerea serba di charter e turismo Aviogenex, che aveva una filiale a Trieste. Uno dei membri di questa organizzazione sarebbe Jovica Stanišić, condannato per crimini di guerra al Tribunale penale internazionale per l’ex Jugoslavia.

L’identikit del cecchino sarebbe molto preciso: gente ricca, cacciatori appassionati dei classici safari legali, a caccia di adrenalina e di trofei «umani», amanti delle armi con profili di psicopatologie o sadismo, ex militari orfani dei campi di battaglia. Ci sarebbero ancora testimoni oculari vivi ma secondo le ricostruzioni in mano alla Procura sarebbero sottoposti a pressioni da parte dei servizi serbi per mantenere segreta l’intera operazione.

Lo stesso sindaco di Sarajevo Benjamina Karić è in attrito con Ljubiša Ćosić, il sindaco filoserbo di Sarajevo Est che non ha intenzione di far perseguire alcuni serbi dai servizi segreti bosniaci. Ma anche la nostra intelligence potrebbe avere in mano qualche nome. Chissà come si muoverà adesso la Procura.

Snipers on a trip to Bosnia, at least 200 Italians firing on civilians in Sarajevo

There is a former military man behind the complaint from which the investigation of the Milan prosecutors began. Here's who they were and how they moved. The disturbing price list: children are the dearest, the elderly are free

A military superwitness and a macabre tariff appear behind the Italian snipers - at least 200 - who from 1992 to 1996 allegedly fired on unarmed civilians during the siege of Sarajevo after arriving in camouflage suits from Triveneto, Piedmont or Lombardy, on minibuses that left and returned in 72 hours that crossed the checkpoints both in Croatia and Bosnia, almost undisturbed, with the excuse of the "humanitarian mission" and a few generous bribes for their Safaris in Sarajevo. As Il Giornale had anticipated last July 18, there is an investigation opened by the Milan Public Prosecutor's Office on the "weekend snipers" who from half of Europe, including Italy, were taken to the hills around the Bosnian capital by a sort of travel agency that organized the transfer and that would have set a fee for these killings: the children cost more, up to 100 million of the old lire, then the men (better in uniform and armed), the women and finally the old people who could be killed for free.

As we know, the siege of Sarajevo cost the lives of 11,541 civilians (including 1,601 children), the battle has been compared to the siege of Stalingrad in World War II. Many of the snipers were stationed in the hills of Grbavica, the Serbian area cut in two by the Miljacka River. The presence of Italians among the snipers had been talked about in 1995 in the Corriere, without sufficient evidence. A few years ago the same thesis was relaunched by journalist Luca Leone, co-founder of Infinito Edizioni and author in 2014 of the novel "The Bastards of Sarajevo".

According to the complaint signed by the writer Ezio Gavazzeni assisted by the former prosecutor Guido Salvini and deposited in recent months on the desk of the prosecutor Alessandro Gobbis, an expert magistrate specialized in anti-terrorism, there would be a source in Bosnia-Herzegovina who would have reported a decisive detail: already at the end of 1993 the Bosnian intelligence would have warned the local headquarters of the SISMI (the military secret service, today Aise) of the presence of at least 5 Italians, who were on the hills around the city, accompanied to shoot civilians. But our compatriots involved would be at least two hundred. "The presence of our secret services on the spot was justified by the presence of the United Nations mission called UNPROFOR," reads the complaint that the newspaper was finally able to consult, "of which we were also part."

The source would be Edin Subašić, former 007 who would have worked for this macabre travel agency. The targets were usually not killed immediately, but seriously injured while waiting for help to arrive to be hit in turn. In the testimony collected by the source and filed with the prosecutor, there is talk of a man from Turin, one from Milan and one from Trieste. One of them would have been the owner of a private clinic in Milan that dealt with aesthetics at the time. Ruthless Europeans who were brought to Sarajevo are also talked about in the documentary "Sarajevo Safari", by Slovenian author Miran Zupanic, presented during the Al Jazeera Balkans Documentary Film Festival at the end of 2022 and now available for a fee only on Al Jazeera. One of the key witnesses in the documentary, who preferred to remain anonymous, says he learned of the existence of foreign "hunters of human beings" (Americans, Canadians, Russians, but also Italians), willing to pay to "play" at war.
A testimony that goes hand in hand with Edin Subašić's version, according to which the snipers arrived "through Italy in Belgrade and then in Pale, a few kilometers from Sarajevo where the officers of the Serbian army resided". According to the testimony, based on the account of a captured Serbian volunteer, the snipers/hunters "left Trieste and from there arrived in Serbia, and then in Sarajevo".
The trips would have been made "by plane from Trieste, then by helicopters and vehicles from Serbia through the war zone to Sarajevo" through "the infrastructure of the former Serbian charter and tourism airline Aviogenex, which had a branch in Trieste. One of the members of this organization is said to be Jovica Stanišić, convicted of war crimes at the International Criminal Tribunal for the former Yugoslavia.

The identity of the sniper would be very precise: rich people, hunters passionate about classic legal safaris, hunting for adrenaline and "human" trophies, gun lovers with profiles of psychopathology or sadism, former soldiers orphans of the battlefields. There would still be eyewitnesses alive but according to the reconstructions in the hands of the Prosecutor's Office they would be subjected to pressure from the Serbian services to keep the entire operation secret.

Sarajevo Mayor Benjamina Karić himself is at odds with Ljubiša Ćosić, the pro-Serb mayor of East Sarajevo, who has no intention of having Bosnian intelligence agencies prosecute certain Serbs. But our intelligence services may also have some names in their possession. Who knows what the Prosecutor's Office will do next?

Today, I read one of the funniest abstracts in a long time and given the smirky face of the author’s thumbnail, I do believe he wrote it in jest:

In this paper I present a possible proof of the Riemann Hypothesis. The proof was inspired by a unifying societal philosophy: Recursive Perspectivism. Recursive Perspectivism, the proof itself as well as their relations are described in the book "The path of humanity: societal innovation for the world of tomorrow" (in press, 2018; I will refer to it as "the book"), and the presentation "Dicey proofs of the Riemann hypothesis" (December 31, 2017; I will refer to it as "the presentation"). The book is not about number theory. The book is about human development, societal innovation and sustainability, and it is founded on a Recursive Perspectivism which in turn gives rise to a recursive multi-actor interpretation of societal practice. During the writing of "The path of humanity" I slowly came to understand the deep ways in which The path of humanity, Bernoulli experiments and the Riemann hypothesis rest on common grounds. Not only do they rest on prime numbers, but furthermore the way in which they develop rests on similar principles. In order to understand these principles better, hesitantly (as I slowly came to understand the imposing reputation of the Riemann hypothesis) I entered the number theoretical realm from the vantage point of Recursive Perspectivism. The difficulty of understanding whole numbers is in their combined nature: structurally they are multiplications of prime numbers, and numerically they are ordered along the number line. Understanding the interplay between these two viewpoints, structure and content, offers a route to understanding and proving the Riemann hypothesis. I emphasize whole numbers while applying a recursive scheme in my proposal for a proof of the Riemann hypothesis, and I use clean, simple, ancient and well established mathematics in doing so. This would make my approach both elementary and recursive. I use entropic and annihilative arguments from physics. Mathematically I build on Pascal's triangle, Newton's binomial or combinatorial formula, Gauss' normal distribution, Bernoulli experiments and the Mertens function. Be on guard when reading the paper: I am neither a mathematician nor a physicist. I do not claim a high or even a moderate level of proficiency in these fields. I therefore am prone to make errors, and to cut some corners. But even if these warnings would prove to be in due place, the following still would hold true. Pascal, Newton, Gauss, Bernoulli and Mertens offer an imposing foundation for Recursive Perspectivism and the discrete inversely proportional relationship that explains the many pattern laws we experience in "our environment". The relations between the Riemann hypothesis, Recursive Perspectivism and societal innovation are important: for our further human development; for a sustainable, a better future. This is the reason why I entered number theory. Therefore I ask you to carefully read this paper, the presentation and the book. Thank you for your attention. Henk Diepenmaat This paper is based on The path of humanity: societal innovation for the world of tomorrow, Parthenon Publishers, Almere, The Netherlands (2018)

Upupa, ilare uccello calunniato
dai poeti, che roti la tua cresta
sopra l’aereo stollo del pollaio
e come un finto gallo giri al vento;
nunzio primaverile, upupa, come
per te il tempo s’arresta,
non muovere più il Febbraio,
come tutto di fuori si protende
al muover del tuo capo,
aligero folletto, e tu lo ignori.

Hoopoe, happy bird maligned
by poets, you rotate your crest
atop the henhouse aerial and spin
like a weathercock in the wind;
hoopoe, ambassador of spring,
time stands still for you just so,
February never dies,
and everything beyond bends down
going where your heard is going,
crazy winged thing, and you don't know it.
(translated by Jonathan Galassi)

Pupăză, pasăre veselă calomniată
de poeți, care-ți desfășori creasta
deasupra cotețului aerian
și ca un cocoș fals rotindu-se în vânt;
vestitor al primăverii, pupăză, cum
pentru tine timpul stă în loc,
nu te mai mișca februarie,
cum totul din afară se întinde
la mișcarea capului tău,
spiriduș vesel, și tu îl ignori.

DJT just days ago admitted publicly that the GOP-controlled Senate has a nuclear option to pass any legislation they desire, but now the WhiteHouse.gov has gone full gonzo as if that isn't the case posting this press release a few days ago (with my highlights):

Americans are paying the price for Democrats’ sick political games as air travel grinds to a halt amid the Democrat-driven chaos. With essential workers like air traffic controllers and TSA agents being forced to labor without paychecks, this past weekend saw the “worst weekend” for staff since the Democrat Shutdown began — and it’s only going to get worse.
Democrats have ushered in a full-scale disaster disrupting millions of air travelers’ lives:
TSA checkpoint wait times have ballooned past three hours at Houston’s George Bush Intercontinental Airport — with some passengers enduring up to five hours in line. At nearby William P. Hobby Airport, security wait times are routinely exceeding one hour.
Half of the nation’s busiest airports faced severe staffing shortages over the weekend, triggering a cascade of delays and cancellations that are rippling through the entire country. In fact, since the Democrat Shutdown began, four times as many staffing shortages have been reported at air traffic control facilities compared to last year.
It’s not going to get better until Democrats end their senseless shutdown. Passengers in the New York City area are being warned of “schedule changes, gate holds, and missed connections,” while major disruptions have hammered airports in Chicago, San Francisco, San Diego, Los Angeles, Atlanta, Miami, Orlando, Jacksonville, Austin, Cleveland, Seattle, Boston, Indianapolis, Nashville, Phoenix, Washington, D.C., and countless others.
There’s a reason every major travel stakeholder — from air traffic controllers to pilots to the nation’s largest airlines — is begging Democrats to stop the insanity by passing Republicans’ clean, nonpartisan continuing resolution. Each week the Democrat Shutdown is prolonged, $1+ billion in travel-related spending is lost, all while Democrats try to “leverage” the suffering in their demented political game.
Democrats hold the off-switch; they choose chaos every day they refuse to act.

Goebbels would be very proud with such partisan drivel.

Today, I spotted on my one hour morning commute these dead souls: a racoon, a possum, a hare, a fox. My soul aches for these poor souls who pay everyday for our convenience and need for speed. To think that species that have existed for millions of years are now killed by cars and other fast vehicles at a rate of millions per year is heartbreaking (in addition to all other ways in which humanity rapes our Earth and all its creatures). I sometimes wish there is a judgement day for all just to account for this ongoing slaughter.

I watched Saturday night the whole game 7 of MLB World Series. I don't think I watched any baseball game in its entirety since the unique 2004 Red Sox-Yankees series that went from 0-3 to 4-3 (the only one in history). This game was great to watch and a heartbreaker at the same time (TOR up 3-0 in bottom 3rd, slowly lost their lead with their 2-run lead at top of the 8th getting halved, the tying run scored in 9th inning and winning run in 11th). I compiled a stat summary of all WS games that highlights how unusual this series was.

A bunch of geeks think they proved that the Universe can’t be a simulation. There is an interesting reddit discussion about their proof. Even though I think the premise is overly simplistic, I particularly liked this comment thread for pinning the debate to a few historical contexts:

OB1556: Imagine you are a shadow cast on a wall. You move when the figure that creates you moves, yet you mistake your motion for freedom. You begin to wonder where light comes from, what lies beyond the wall, why you fade at dusk. You take the darkness and brightness around you as clues, building philosophies of contrast and geometry; but no principle of shadow can explain the lamp. The laws that govern your world are born of absence, they describe how much light you lack, never what light is.

To you, illumination is only the shape of your disappearance. The shadow begins to observe itself more deeply. It notices that it stretches when the light lowers, shrinks when it rises, vanishes altogether when the source moves behind it. From these cycles, it constructs a cosmology that existence is flux, that being and non being alternate in sacred rhythm. It writes doctrines about contrast, invents metaphors of density and form, and even speculates that perhaps there is an ultimate shadow; a pure, infinite darkness where all forms dissolve into unity; and yet, no matter how big its insight, it still speaks in the tongue of absence. It cannot conceive that what it calls dark unity is merely the failure of light to touch it. When it seeks truth, it turns toward deeper darkness, thinking that depth must mean proximity to the source, not realizing the irony that the source is not within the wall but beyond it.

The tragedy of the shadow is not ignorance, but confinement. It believes it is learning about existence, when in truth it is describing the contours of its prison. For the shadow, revelation is impossible unless the wall itself shatters, unless the surface that sustains its illusion ceases to be.

If one day, the wall were to crumble and the light to flood unbroken, the shadow would not awaken; it would cease. Its enlightenment and its annihilation would be the same event; and in that cessation lies the paradox the shadow could never fathom. For what it feared as death was, in truth, the dissolution of its distortion. The wall that once seemed to hold the world together was only the limit that defined its false existence. When the wall disintegrates and the light passes unimpeded, there is no longer a figure to cast, no surface to receive, no boundary to sustain the illusion of self.

The shadow had long mistaken its trembling edges for consciousness, its movement for will, its outline for identity. Yet all those qualities were borrowed from what it could never see, the unseen form, the light’s pulse, the invisible geometry of origin. When it disappears, it does not vanish into nothingness; it merges back into what was always there but could never be represented on the wall.

What was once a trembling silhouette becomes pure luminosity, unseparated from the radiance that birthed it, but to the shadow’s old logic (the language of edges, contrast, and silhouette) such unity would seem impossible, even catastrophic. For in the light there are no outlines, no opposites, no place for a shadow to stand and call itself I.

Thus the ultimate revelation is indistinguishable from erasure. The shadow’s final knowing is a surrender of knowledge itself, a falling away of the need to describe what can only be lived by ceasing to be what one was.

P09: Incredible. Did you come up with this or did you read it elsewhere? I am very much touched and enlightened by this reply.

OB1556: I used the shadow as an archetype for consciousness trapped in appearance, longing for the source that sustains it but cannot be seen. This is Plato’s cave, the Upanishads’ light imagery, Jung’s individuation and the Gnostic yearning for the true light beyond illusion. These are all esoteric transmutations, each have its own supersessions and limitations for sure.

ZCT2013: "Imagine you are a shadow cast on a wall." is a one path that can easily lead to fatalism or deism. Here is an alternate starting point: "Imagine your outward appearance, authoritarian promises of eternity and your daily existence are merely shadows cast by an occluded inner light." You only need to shift your focus inwards and peel away the cruft to find your true self, instead of grasping at unfalsifiable external loci of control, despair that you are only a shadow on a wall or keep erecting new walls around yourself. Of course, there is a third way as well :)

There also these more straightforward comments with which I do agree:

BC1: This whole simulation “theory” is just a placeholder argument. It literally solves nothing and changes nothing.
If life isn’t a simulation, the usual “big questions” exist: how did the universe begin, what’s out there, etc.
If it is, the same questions exist with the caveat of what’s outside the simulation.
We can’t ever fully prove or disprove a simulation any more than we can prove or disprove the existence of god.

Dasnihil: this is like NPCs in gta 6 proving that there is no world outside gta 6.

TGF zice: “ Aia cu daco-romanii ii cea mai tare dintre toate. Oameni invizibili, probabil au stat prin păduri 1000 de ani ...”

Eu zic: “N-ai tu idee cat au pribegit dacii prin valea tineretii fara batranete a lui Ispirescu. Păcat ca le-a venit dorul de brânză si varză si s-au întors pe meleagurile carpatine.”

Alegeri vor fi aproape sigur (cu o mica posibilitate de lege martiala la anu' care sa le amane temporar din cauze "teroristilor" interni care v-or fi vanati de mineri, pardon ICE, FBI, National Guard, organizatii paramilitare, etc). Intrebarea este cat de mult vor fi afectate de shitfuckery-ul magaotilor. Intr-un fel alegerile astea sunt mai putin relevante decat in trecut datorita cresterii puterii executive stampilata semi-automat de curtea suprema in ultimii ani de fiecare data cand a trebuit sa decida o chestie constitutionala, in special in cazurile importante.

Vasile Ernu scrie:

Trei povestiri despre societatea civilă: istoria unei minciuni, organizația la comandă și cum pot fi substituite interesele cetățenilor
------

Teza mea veche: SRL-ilzarea și ONG-izarea politicului sunt riscuri majore pentru actualul curs politic. Aici ne vom ocupa de ONG-izarea puterii. Nu o să explic teoretic ci o să vă spun trei povești că la asta mă pricep. Trei povești geniale culese de-a lungul timpului..

Cuprins:

1. Istoria tragică a unei minciuni pe care ne-o dorim Societatea la comandă.

2. Viața ca o aplicație pentru fonduri: artă, societate civilă și cercetare „independentă”

3. Scurtă istorie a distrugerii underground-ului de către oficios: tehnica substituirii

1. Istoria tragică a unei minciuni pe care ne-o dorim Anul 1949.

Veselia şi libertatea de după război se termină. Începe un alt val, al represiunilor, şi mai ales un val antisemit de altă factură. Însă contextul era altul decât cel din anii ‘30 şi de aceea aparenţele trebuiau jucate cu mai multă fineţe.

În acel an 1949 la Moscova vine Paul Robeson, cunoscut artist şi luptător american pentru drepturile omului. La unul dintre dineuri, la care participa şi Stalin, oaspetele american îşi aminteşte că avea un prieten bun pe nume Isac Solomonovici Feffer, sau Itzik Feffer, cum îi zicea lumea. Itzik Feffer era un cunoscut poet comunist care scria în idiş. Paul nu avea de unde să ştie sigur că Itzik zace de câteva luni în beciurile NKVD-ului, dar auzise nişte zvonuri.

Paul Robeson, reprezentant faimos al „societăţii civile” occidentale, se apropie de Stalin şi îl întreabă de prietenul său, cunoscutul poet sovietic ce scrie în idiş Itzik Feffer. Stalin îi întinde un pahar cu şampanie lui Paul şi-i zice: „Vrei Itzik? O să ai Itzik…” şi se retrage.

Stalin vorbeşte cu Beria să-l „aranjeze” pe Itzik şi să îl „servească” luptătorului pentru drepturile omului Paul Robeson. Isac Solomonovici este scos din beciurile Liubleankăi, „retuşat” şi adus în unul din restaurantele de lux ale Moscovei. Fireşte, este prelucrat despre ce are voie să povestească şi ce să spună. Prietenul lui, Paul, vine şi este încântat să vadă unde l-a invitat şi ce masă bogată îi oferă prietenul şi poetul Itzik. – Oau, Itzik, dar văd că-ţi permiţi multe! O duci extraordinar, ai reuşit în viaţă!!!, se minunează Paul. Sărmanul Itzik Feffer însă era prea distrus şi tăcut pentru a mai comenta ceva. Probabil se gândea la ignoranţa cosmică a luptătorului american pentru drepturile omului. După o masă copioasă în condiţii de lux, cei doi s-au despărţit. Unul a plecat spre beciurile pe care scria moarte, iar reprezentantul „societăţii civile” a plecat spre New York să continue lupta pentru dreptate şi adevăr.

Ajuns la New York, Paul Robeson a explicat că tot ce se zvoneşte despre prietenul lui Itzik Feffer sunt doar nişte minciuni şi rele intenţii. În realitate, poetul sovietic o duce foarte bine, căci el personal, Paul Robeson, s-a întâlnit, a mâncat şi băut cu el.

Şi, într-adevăr, trage concluzia Şostakovici, e mult mai comod să crezi că prietenul tău e bogat şi liber, că te poate invita la cel mai scump restaurant din Moscova decât să vezi realitatea tragică. Dacă îţi permiţi să vezi realitatea şi nu te laşi minţit, atunci ar trebui să iei atitudine şi să ai responsabilităţi. Trebuie să scrii, să faci proteste. Dar ce înseamnă asta? Un mare risc. Nu vei mai fi invitat la dineuri importante, vei fi împroşcat cu noroi şi vei deveni „nefrecventabil”. Nimănui, nici unei părţi nu-i trebuie „scandalagiii”, „oamenii cu probleme”. Nu-i aşa că e mult mai lipsit de riscuri, uşor şi comod să vezi ceea ce-ţi convine şi să admiri ceea ce-ţi pune în vitrină puterea? Puterea adoră „societatea civilă” şi „luptătorii pentru drepturile omului” care se mulţumesc cu ceea ce văd şi se înfruptă de la masa bogată pusă pe ascuns de ea. Doar aşa toată lumea e mulţumită.

Şostakovici numeşte acest fenomen „psihologia găinii” care vede doar boabele de porumb pe care le culege bob cu bob până cineva îi taie gâtul…

2. Societatea la comandă. Viața ca o aplicație pentru fonduri: artă, societate civilă și cercetare „independentă”

Marea parte a proiectelor „independente” sunt dependente de „aplicații”. „Aplicația” ține de un fond, de banii cuiva care îi oferă.

„Aplicația” vine cu o ideologie, cu un cadru strict și condiții: obiective, scop, cerințe. Pentru fiecare este un punctaj. În dependență de punctaj primești banii. Nu îndeplinești condițiile, nu primești banii. Marea parte a „culturii independente” este dependentă de aceste fonduri pentru care trebuie să se „adapteze”. Dacă vrea bani.

În societățile actuale cel mai puțin liberi sunt așa numiții independenți. Pentru ca nu au siguranță financiară și instituțională. Ești flexibil – ești precar. Societatea civilă de tip liberal postcomunist este un produs al „aplicației”. Adică e o construcție de sus în jos. Nu are nimic real cu baza, cu societatea reală. Cât poate fi ea de reală. E liberă doar în condițiile și cadrul proiectului prestabilit.

Societatea civilă de acest tip este strict o inginerie socială: o societate la comandă. Pe ici pe colo mai nimerește și cu realitatea din teren. Dar în principal ea are ca scop mai degrabă legitimarea și întreținerea unei elite, a unei armate „civile” care să legitimeze puterea. Societatea civilă este un soi de armată civilă. Nimic mai mult.

Pentru toate aceste avem experți: un soi de caporali militari în civil. În direcția aceasta se mișcă și zona cercetării, din păcate. Cum e cu cercetarea? Să vă spun o poveste mai veche auzită de la un mare prof din SUA. Application prose, povestită de Boris Groys.

„Application prose” este genul actual dominant în universităţi. „E foarte interesant cum s-a schimbat atitudinea societăţii faţă de ştiinţele sociale. A fost o perioadă când la seminariile mele veneau doar tineri care doreau un singur lucru: să se căsătorească. Brusc, au dispărut. Acum am la seminar şi la cursuri numai tineri foarte energici şi determinaţi, indiferent că e vorba de America sau Europa. Toţi se ocupă cu un singur lucru: vor bani de la diverse fonduri pentru a realiza proiecte. Dar pentru a reuşi, trebuie să ştie să scrie aplicaţii bine întemeiate ideologic. Ei înţeleg foarte bine că pentru acesta, e nevoie să ştie la ce filosofi francezi, de exemplu, pot face trimitere.

„Application prose” este genul actual dominant. Ei scriu câteva „applications” pe zi, explică scopul şi obiectivele cercetării, fac bugete. Pentru a primi banii, trebuie să explice, de exemplu, utilitatea socială şi intelectuală a proiectului, cât de util va fi pentru dezvoltarea şi funcţionalitatea oraşului sau să justifice compatibilitatea ecologică. Ei trebuie însă să fie siguri la ce opere fundamentale trebuie să facă referinţe, pe ce paradigmă filosofică să se sprijine. De aceea, cea mai frecventă întrebare, tipul de întrebare standard pe care o primesc, este următoarea: „La cine e mai bine să fac referinţă pentru a primi un grant legat de problema ecologizării Texasului: să citez mai mult din Meillassoux sau din Levinas?”. Cu asta se ocupă marea parte a tinerilor studenţi de azi din ştiinţele umaniste…

Toate astea nu le știam în comunism. Dacă mi-ar fi cerut cineva așa ceva în acea epocă l-aș fi înjurat: gestul ar fi fost privit ca pe o îngrădire a libertății. Se făcea, dar era înțeles gestul și judecat. Era privit ca un mare compromis dacă o făceai. Și se făcea: așa erau vremurile, cum se spune. Acum o facem cu mare plăcere. Și ni se pare absolut firesc. Ba chiar ne mândrim cu asta. Ce vremuri indecente.

Apropo: libertatea este foarte strâns legată de siguranță. Lipsa siguranței, precaritatea distrug nu doar libertatea ci și elementele centrale ale condiției umane.

3. Scurtă istorie a distrugerii underground-ului de către oficios: tehnica substituirii

În anii ‘60 regimul sovietic a început să priceapă că scapă de sub control segmente întregi ale populaţiei. Mai ales a celei tinere, mai puţin dispuse să se conformeze uşor. În diverse sectoare a început să se dezvolte o lume paralelă, alternativă, care se folosea din plin de infrastructura şi situaţia socială din URSS pentru a o decima. A început să apară ceva mult mai periculos şi radical decât ceea ce se numea disidenţă.

Disidenţa, după mine, este un soi de „colaboraţionism indirect” cu regimul: e o formă de critică care-l întărește. De data aceasta regimul se confrunta cu un fenomen total nou şi de o amploare mult mai mare. E ceea ce se va numi „neformalii” sau „underground-ul sovietic”.

Ei nu luptau pe faţă cu regimul, ci regimul îi lăsa total indiferenți: îl ignorau. Însă ignorarea lor construia o lume radical diferită de lumea clădită după „normele sovietice”. Ei munceau altfel, nu respectau „etica sovietică”, ascultau şi citeau altceva, aveau alte spaţii, promovau o cultură a suspiciunii şi a indiferenţei, promovau antieroi, erau nişte ratați care aveau un singur scop: să se rateze în grup. Aceşti copii au obosit să mai construiască „comunismul” şi l-au abandonat. Lumea lor indiferentă şi aparent apolitică era una radical politică chiar dacă ei nu şi-o asumau.

Avangarda underground-ului era muzica. Regimul îi educase destul de bine încât fiecare al treilea om educat să ştie să cânte la un instrument, le oferea posibilităţi tehnice şi infrastructură, precum şi mecanisme de multiplicare prin care muzica ajungea la oricine. Asta prin natura dezvoltării educaţiei, tehnologiei şi industriei anilor ‘60-70. Toate s-au întors împotriva regimului.

Dar acolo, prin sistemul acela deja anchilozat, erau câteva structuri care gândeau şi căutau soluţii de control al acestor grupuri greu de controlat. Şi atunci ce au inventat aceşti specialişti şi strategi ai controlului?

Au inventat ceva aproape genial. De ce nu am face noi un underground oficial, cu parafă de la stat, putere şi uşor controlabil. Prin urmare au făcut o întreagă reţea de formaţii numite VIA (formaţii vocal-instrumentale). Au luat frumos tineri educaţi muzical şi cu de toate, le-au lăsat plete lungi, le-au pus haine „a la Beatles”, le-au pus instrumente în mână, le-au oferit infrastructură & bani şi la drum. În câţiva ani tot URSS-ul a fost împânzit de aceste VIA: la fiecare post de radio, la fiecare televiziune, în fiecare Casă de cultură şi kolhoz aveai aceste „clone muzicale” VIA. Nişte băieţi şi fete care cântau ca underground-ul, imitau bine „lumea de afară”, arătau parcă tot ca ei, dar nu erau underground. Erau un fals care imita bine originalul.

Această tehnică de „înlocuire”, de „substituire”a undergroundului, a opoziţiei, a alternativului a funcţionat, dar nu până la capăt. Regimul avea să se năruie pe ritmurile muzicii underground, nu a celei VIA. Asta e deja un fapt istoric.

De ce mi-am amintit de povestea asta? Pentru că această tehnică avea să fie folosită şi este folosită mult mai eficient de „lumea liberă”, de regimul capitalist. Mai bine şi infinit mai eficient. Cu ceea ce se numeşte „societate civilă”, această „opoziţie ideală” a puterii, lucrurile s-au rezolvat de mult. Puterea politică şi mai ales cea economică au înţeles cum se face: tehnica substituirii. Ai nişte ONG şi grupuri supărate pe o problemă? Nu poţi controla un sector din cauza lor? Ce faci? Investeşti în „societatea civilă” în ONG-uri câțiva ani buni. Construieşti o „societate civilă” comodă, convenabilă, favorabilă iar pe cea autentică o diabolizezi. Diabolizezi tot ce prezintă o critică reală și o substitui cu ceva comod, convenabil. Şi atunci discuţi şi negociezi cu „frecventabilii” nu cu cei „nefrecventabili”. În felul acesta devii putere legitimă, rezonabilă, civilizată. Nu mai eşti autoritar, necivilizat ca să nu ţii cont de „societatea civilă”.

Băncile finanţează underground-ul glamour, Coca Cola & co fac revoluţii urbane, Mercedes finanţează alternativi de clubbing, mogulii media fac gherile şi rezistenţă urbană. Free speech-ul trebuie să fie bine articulat, critic doar atât cât să nu deranjeze adevărata putere.

Bancheri la proteste? Brrr. Despre noile partide UTC – prestatori de servicii şi presa quality – producătoare de fake reality, mai bine să ne abţinem.

Asta se întâmplă şi în sectoarele culturale de unde vine underground-ul. Acest sector este tot mai asaltat de reţeta aceasta de „substitut”. Marile companii se bagă cu bani serioşi pentru a construi tot soiul de grupuri alternative, avangardă, rezistenţă, luptă, gherilă urbană şi nu în ultimul rând partide şi sindicate. Toate fiind substitute ale originalului, autenticului. De ce? Pentru a controla, pentru a direcţiona energiile celor care gândesc, sunt nemulțumiți şi vor altceva. Şi lor li se oferă altceva: un substitut al opoziţiei, al revoltei, al criticii, al organizării, al gândirii.

Poţi să faci asta dar după orele de lucru, dependent de resursele noastre, dependent de noi. Îţi dăm voie să poţi tricou cu Che Guevara, dar după ce pleci de la corporaţie. Poftim şi nişte bani de băutură ca să ai curaj să ţopăi pe Manu Chao şi să ne înjuri terapeutic. Dar ai grijă apoi să nu întârzii la serviciu a doua zi dimineaţă…

Cum construim grupuri de rezistență civilă, de critică și opoziție în fața unor imense abuzuri care apar de peste tot în acest context nou? Iată o întrebare la care merită să căutăm soluții. Vin vremuri tulburi și deloc simple.

Eu raspund:

Mda. Toate acestea sunt pur efectele propagandei (care este folosita de toate regimele: capitaliste, naziste, comuniste, socialiste, autocratice, etc). Partea complementara a propagandei este ca in general omul prefera povesti amăgitoare adevărului crunt. De când e omul, s-a uitat mereu în sus pt un tătic sa-l ocrotească sau o mămică sa-i dea țâță. Cine oferă aceste amăgiri (religia sau statul) sunt detalii.

Tudor Dumitrașcu scrie:

Hai sa facem o excursie terapeutica elementară in denominațiile asociate cu stanga/dreapta. In era conspirațiilor sa rămâi intr o terminologie healthy e substanțial important, mai ales ca scula zero de propagandă e să mixezi ca Armin van Buren printre ele.

Avem intai extremele - o să țin creionu gros ca nu vreau sa scriu un phd aici - fascismul la dreapta, comunismul la stanga. E limpede, sper, la fascism avem centrul terenului pe ultranaționalism/identitate/sânge/biologie/etnic/rasă/popor, in majoritatea cazurilor glazurat de mistică religioasă in condițiile utilizarii ei ca element identitar, populism - adică promiți că dai tot ce li se scoală si celor mai stupizi sustinatori, bani, case, afacerile elitelor tradatoare de patrie, orice, iar vărful de atac, toolurile primordiale de folosit sunt xenofobia/homofobia/misoginia/dezumanizarea adversarului incepand cu femeile ca te pizdifică/panică/apocalipsă. Fascismul este al celor care au renunțat la încrederea în umanitate și se retrag alienați in buncăre. Este resentiment pur, hate primordial pe propriul eșec răsfrânt asupra celorlalti, lipsă de minimă autoevaluare - toti sunt vinovati mai putin eu si mama, singura care nu e curvă. Și chiar dacă e curvă, e mama, deci nu e curvă. Fascismul este ciclic, crede in cicluri de renaștere, comunismul e liniar, crede ca mersul inainte e inevitabil.

Istoric vorbind, ciclicitatea fascistă se dovedește azi ireal de concretă..

Comunismul este pe terenul social, iar diferența fundamentală e că livrează un optimism zaharos maxim glicemic. Să vezi ce o să fie, o să se pupe lupu cu iepurele si o să te piș garoafe. Pentru comunistul din teorie (practica se duce pe plă de fiecare dată) revoluția e un mijloc, nu un scop, iar națiunea e doar o fentă burgheză care să țină in chingi mai usor masa clocotitoare. Daca revolutia comunista trebuie exportată pemtru ca toti oamenij sunt egali peste tot, cea fascista tre sa si inchidă ermetic granitele pen că toți ceilalți sunt diformi, mai puțin noi. Lichidarea exploatatorilor - ca parte din eliberare - e doar un eufemism interpretabil după cum i se scoală in dimineata aia - cum ii lichidăm: prin reeducare, alungare, pârnaie, moarte, nu e specificat. In paranteza, Ceauaescu a "reeducat" elita prin cointeresare, deci se poate orice. Optimismul comunistului vine din construcția teoretica a omului animal social inainte de orice, prin urmare o societate balansată de undeva din butoane va optimiza natura umană, și de aici reiese inamicul zero - toate formele istorice de exploatare au blocat acest potențial, prin urmare trebuie sters totul si inceput de la zeo pe baze naturale. Societatea e o plastilină gonflabilă, tre doar s o lucrăm noi. Dumnezeul comunist nu e Marx, e Rousseau cu "primul care a ingradit o bucata de pamant si a zis ca i al lui a inventat exploatarea si asuprirea". Marx completează ca omul nu e neaparat bun, cum zice Rousseau, ci modelabil. Acest "modelabil" a cam futut tot...

Pentru ca paradisul promis s a dovedit un eșec lamentabil, azi cu excepții ridicole si menținute doar prin forță extremă, nu mai există comunism.

Si fascismul si comunismul sunt sfere ideatice inchise - au identificat problema si rezolvarea, iesirea din schemă chiar si la nivel deviaționist minor e trădare! Pentru fascisti mila/toleranța e incompatibilă, alienul trebuie desființat, pentru comuniști alunecarea spre moravurile burgheze - ori esti revoluționar ori oportunist, nu există cale de mijloc. Acesta este cheia de înțelegere esențială a unei narațiuni extremiste - lipsa radicală de maleabilitate.

Bun.. si acum scopu la vorbirea asta: cei doi poli extremi se pot combina in nenumărate arătări hibride pentru ca de ce nu! Dar aratarile hibride deja ies din dihotomia stânga/dreapta pentru ca în principiu comit păcatul originar al ambelor - le trădează coerența internă. Ceausescu e comunist doar cu numele, de fapt in afara de Lenin care s a intrebuintat serios să găsească cheia ieșirii din teorie (n-a găsit-o), cam toti ceilalți sunt niste hibrizi. Cred ca pe Gorbaciov l as mai inzestra cu idealuri sincere, dar practica a fost ucigătoare.

Și aici intervine o diferență fundamentalā. Ii tratăm pe wannabe-ii comuniști laolaltă, pentru ca fără universalism să te numești comunist e o farsă jenantă. E pur PR stunt. E contradicție in termeni. Naționalismul atașat de comunism nu mai e comunism, e doar totalitarism de oportunitate. Cu fascismul insa lucrurile stau total invers - fascismul e definitoriu local, nu universal. Formele de fascism diferă uneori dramatic in practică fără să fie alterate ideologic, pentru ca diferă culturile politice in care se nasc. Nu poti avea acelasi fascism la Berlin si Văscăuți. Mizele sunt findamental similare, shape-urile sunt diferite pana la a fi contrare, fascismul meu poate fi impotriva fascismului tau, ceva ce comunismul nu concepe decat atunci cand vireaza spre naționalism, adică exerseaza un hibrid cu fascismul - vezi Mao vs URSS. De asta putem avea lideri fascisti aproape de puritate absolută, si lideri autodefiniți comunisti dar care doar patinează pe o pojghiță hibridă.

Mai e de zis, si nici n am ajuns la de ce conservatorismul nu e fascism dar poate degenera si de ce social democratia nu poate degenera in comunism, ci exact invers, inspre liberalism, dar tre sa fug la birou, hai pa.

Eu comentez:

Atât comunismul cât și fascismul sunt leacuri băbești la probleme serioase de sănătate ale societăților umane. Că unora le vindecă ipohondriile doar dovedește că efectul placebo există.

Că pe alții îi vindecă pe veci înainte de timp e un detaliu aleatoriu ce poate fi ușor ignorat, gen toți 40% din nostalgicii Iepocii de AUR sau individul ăsta care în 2020 n-are habar ce e aia cartelă, exilul in Bărăgan, Konzentrationslager, Holodomor, munca la canal sau cu se mănâncă Gherla, Jilava sau gulagurile din Siberia.

https://dashthered.medium.com/communism-always-works-bce14ee96f2b

This BBC story feels like an overelaborate story about a bunch of Settlers of Catan players realizing that the leading player is about to win the game, so they agree to only trade with each other and use the robber mainly on the leading player so as to prevent the inevitable. Hmmm…

PS: One of the other players (let’s call him Tiny Hands) is a wolf in sheep clothing of course, was in the lead himself most of the game and is now trying to snatch victory from Winnie the Pooh, but that’s a minor detail.

I dreamt that mom came back from Romania and was visiting with Denis. After some chit chat, I asked Denis why haven’t we seen recent pictures of Elena on FB and he said that the last film roll came out too red, the developer overcorrected and made the pics too blue, so Denis chucked them and did not share them especially after the developer attempted to put Denis in contact with a psychiatrist to help him accept that pictures that are too blue are ok because people autocorrect that in their heads anyway (which I agreed with).

Context: As usual Denis and Sam share lots of pics and videos of Elena on FB. Denis also shared yesterday on FB a pic with him and mom from a restaurant near him which I initially thought was very recent but which M mentioned that mom is too happy to be with her sister over there to come back so soon and that the pic was actually from 2.5 years ago (which I was able to confirm once she said that and I took a closer look).

Apparently, someone flapped Rubio’s lips, he wagged a finger (with the other hand behind his back). Bibi frowned, laid back in his armchair and loosened his belt. The Knesset chuckled and Europe is busy practicing finger wagging in a kneeling position while mouthing soothing words in either Arabic, English, Russian or Mandarin Chinese.

PS: Apparently, JD flapped his gums too. Wait, don’t tell me: next the Tweeter-in-chief himself will weigh in and then quietly reverse himself before the next news cycle. Shocking!

Apparently, more than 50 years ago, Prof. Yeshayahu Leibowitz predicted the future:

It is impossible to watch the photographic documentation of the ugly, violent demonstrators during Wednesday's parade of Jewish supremacy through the streets of Jerusalem without hearing Prof. Yeshayahu Leibowitz's warning echoing in the background. "The national pride and euphoria that followed the Six-Day War are temporary and will bring us from proud, rising nationalism to extreme, messianic, ultranationalism. The third stage will be brutality and the final stage will be the end of Zionism," the farsighted philosopher said.

It does not help when the Western media is failing or is being helped along to fail: wikipedia, US, CNN/BBC, UK, CA/CBC, FR, AU, DE/DW.

While it is well publicized that 250 of the freed Palestinians where mostly convicted for taking lives, the majority (1700+) were held without charge after being arrested post Oct 7, 2023. It is hard to find any details on them. Here is how AJC, Le Monde, and Al Jazeera describes them.

I recall reading that a lot of them were arrested on flimsy generic anti-insurrectionist charges and that the records are paper based only. So, while Israel can afford Palantir AIs to track and kill Palestinians using billions of dollars of munitions and military equipment, while they are maintaining databases of all Palestinians in any way linked to Hamas, Fatah, PA or other paramilitaries, inordinate amounts of coin and time are spent on propaganda meant to minimize what has been happening in Gaza, they can’t bother to digitize the arrest records for indefinite detentions or even bother to pretend to follow their own laws and judicial procedures? Give me a fucking break. This is intentional, imoral, and meant to obfuscate any sort of investigation after the fact.

Background: Mass detentions in the Gaza War, Palestinians in Israeli custody.

A few days ago, Doug Krugman (now retired Marine colonel) wrote a WaPo op-ed. He does not say anything new, but it is interesting that the pardoning of all 1600+ who were found guilty of crimes on Jan 6, was his redline. Not the Iraq War, not the complicity in genocide or the extrajudicial executions that started under Obama. Duly noted.

Profile

JMA-PSOS

December 2025

S	M	T	W	T	F	S
	1	2	3	4	5	6
7	8	9	10	11	12	13
14	15	16	17	18	19	20
21	22	23	24	25	26	27
28	29	30	31

Syndicate

Page Summary

Lee Camp and Slavoj Zizek on Israel's Gaza 'special military op'
Nostradrama: Quantum computing, AGI and AI singularity prediction
Israel redux
Opposing views about the 1979 Oil Crisis impact on Romania
2025 Boxing Day pro-Palestine protest at Eaton Centre
Ancient vs modern worship
[No title]
Acts 3:19-21 and apokatastasis
Pope Leo condemns suffering in Gaza in his Christmas sermon
ILARIE VORONCA: ultima scrisoare trimisă cu o săptămână înainte de sinucidere
Dream from Dec 5: movie and lost in street maze
Hyacinth github extraction dream snippet
Good vs evil
WC 2026: clubs with most representation
Nuremberg si sistemul legal international
Reality: a computer simulation?
Philosophical cutlery: how to separate truth from fiction
Iepoca de aur (Golden MAGA age)
Palestinian Archipelago
2026 FIFA World Cup stats
Religion and humanity as exemplified thru a joke
Dream: long boarding in my home town
25 Highly Respected Orgs Who Say Israel's Committing Genocide
The Empire Strikes Back
Bollywood in Eastern Europe during Iron Curtain
Russia-Ukraine peace plan through Eastern European eyes
2025
Carney's CBSA goes full Trump on 95-year old pro-Palestinian scholar
US-styled justice
CIA mind-control experiments in USA and Canada lawsuit
Weird trip to Dan’s new house
Taxe
Business as usual in the West Bank
Bosnian War and tourist snipers
Funniest ‘math’ abstract in a long time
Montale: Upupa
White House channels Goebbels
Collateral damage of our daily commutes and love of cars
2025 MLB World Series Game 7
Is our Universe a simulation?
Dacii si Ispirescu
2026 US midterm elections
Propaganda and self-delusion
Comunism și fascism
Trump and Settlers of Catan
Family dream
Rubio moves lips and Bibi loosens belt on West Bank annexation
Brutalisation of Israel and Jewish supremacy
Who are the Palestinians freed in the latest exchange?
Doug Krugman’s WaPo op-ed

Style Credit

Style: Neutral Good for Practicality by timeasmymeasure

Expand Cut Tags

No cut tags

Page generated Dec. 31st, 2025 07:08 pm