The Empire Strikes Back
Nov. 25th, 2025 05:13 am![[personal profile]](https://www.dreamwidth.org/img/silk/identity/user.png){kind=small}
ionelvDin „Le Monde”, 19 nov. 2025:
„Viața lui Nicolas Guillou, judecător francez al Curții Penale Internaționale aflat sub sancțiuni din partea Statelor Unite: «Avem interdicții bancare în mare parte din lume»”
(Interviu de Stéphanie Maupas)
„Judecător francez la Curtea Penală Internațională (CPI), Nicolas Guillou, a fost supus sancțiunilor americane printr-o decizie a lui Donald Trump din 20 august. Trezoreria americană justifică această decizie prin faptul că domnul Guillou a «autorizat emiterea de către CPI a mandatelor de arestare a prim-ministrului israelian, Benjamin Netanyahu, și a ministrului Apărării, Yoav Gallant». Cei doi au fost acuzați de crime de război și de crime împotriva umanității pentru rolul lor în distrugerea Fâșiei Gaza.
În total, șase judecători și trei procurori ai CPI, printre care și procurorul general Karim Khan, sunt supuși sancțiunilor Statelor Unite. Într-un interviu acordat ziarului «Le Monde», magistratul evocă impactul acestor măsuri asupra muncii și a vieții sale de zi cu zi. Fără a se pronunța asupra cazurilor în curs, el îndeamnă autoritățile europene să activeze un mecanism care ar permite limitarea impactului restricțiilor americane.
Le Monde: Care este scopul mecanismului american de sancțiuni?
Nicolas Guillou: Inițial, acesta a fost creat pentru a răspunde încălcărilor drepturilor omului, pentru combaterea terorismului și a traficului de stupefiante. Astăzi, aproape 15 000 de persoane figurează pe lista americană a persoanelor sancționate, în principal membri ai Al-Qaida, ai organizației Statul Islamic, ai grupurilor mafiote și lideri ai regimurilor dictatoriale. Și pe această lungă listă se află nouă magistrați ai CPI.
L.M.: Ce înseamnă aceste sancțiuni, concret, în viața dumneavoastră de zi cu zi?
N.G.: Ele depășesc cu mult simpla interdicție de a intra pe teritoriul american. Sancțiunile afectează toate aspectele vieții mele de zi cu zi. Ele interzic oricărei persoane fizice sau juridice americane, oricărui individ sau oricărei întreprinderi, precum și filialelor acestora din străinătate, să îmi furnizeze servicii. Toate conturile mele la companii americane, precum Amazon, Airbnb, PayPal etc., sunt închise. De exemplu, am făcut o rezervare pe site-ul Expedia pentru un hotel în Franța și, câteva ore mai tîrziu, am primit un e-mail de la companie prin care mi se anula rezervarea, pe motivul acestor sancțiuni. Practic, nu mai poți face comerț online, fiindcă nu știi dacă pachetul în care îți e ambalat produsul este american. A fi supus sancțiunilor înseamnă a fi trimis înapoi în anii 1990.
L.M.: Mai puteți accesa sistemul bancar?
N.G.: În acest domeniu, sancțiunile au un caracter încă mai intruziv. Există bănci care, chiar dacă nu sunt americane, închid conturile persoanelor sancționate. Orice tranzacție bancară efectuată cu o persoană fizică sau juridică americană, sau care se face în dolari, sau într-o monedă care utilizează dolarul pentru conversie, este interzisă. Practic, vi se interzice accesul la serviciile bancare pe o mare parte a planetei. La aceasta se adaugă faptul că toate sistemele de plată sunt americane, American Express, Visa, Mastercard. De la o zi la alta, ne trezim fără card bancar, iar aceste companii au cvasi-monopol, cel puțin în Europa. Toate companiile americane sunt mobilizate pentru a intimida persoanele sancționate, în acest cazul de față, judecătorii și procurorii care lucrează în serviciul justiției în conflictele armate contemporane. Și trebuie să știți că aceste măsuri pot fi menținute timp de peste un deceniu, chiar mai mult. A impune sancțiuni unor persoane înseamnă a le destina unei stări de neliniște și neputință permanentă, cu scopul de a le intimida.
L.M.: Și funcționează?
N.G.: Am depus jurămîntul ca magistrat când mi-am început cariera acum mai bine de douăzeci de ani. Am depus jurămîntul când m-am alăturat Curții [în martie 2024]. Aici aplic legea care a fost adoptată de 125 de state [cele care sunt părți la tratatul de instituire a CPI]. Acesta este ghidul meu. Cînd ești magistrat, știi că a face dreptate nu e mereu ușor. Dar, în fața acestor atacuri, judecătorii și procurorii CPI rezistă și vor rezista.
L.M.: Ce puteți face?
N.G.: Să continuăm să facem dreptate, în deplină independență, chiar și când sîntem puși în situații dificile. Astăzi, CPI anchetează peste tot în lume, în ciuda provocărilor logistice și de securitate. În ultimii ani au fost emise mandate de arestare în contextul conflictelor din Ucraina, Palestina și Afganistan. Au fost făcute arestări în Filipine și în Libia. Există programe de reparații pentru victimele din Mali, Republica Centrafricană și Republica Democratică Congo.
L.M.: Cele 125 de state membre ale Curții își vor ține Adunarea anuală la Haga, în Olanda, la începutul lunii decembrie. La ce sprijin vă așteptați, în condițiile în care administrația Trump amenință să adopte noi sancțiuni împotriva instituției în ansamblu?
N.G.: Impactul sancțiunilor va depinde în mare măsură de mobilizarea statelor. Ne vor sprijini? Vor face în așa fel încît furnizorii Curții să continue să colaboreze cu aceasta? Pentru CPI este un moment al adevărului: să afle cine sînt adevărații săi apărători, cine are curajul să apere valorile umane în fața barbariei. Căci despre asta vorbim. Justiția penală internațională nu este abstractă. Dosarele noastre se referă la sute, chiar mii de victime ale crimelor, violurilor, torturilor. Ele vorbesc despre suferințele lor, despre mii de cadavre, invalizi și orfani. Când Curtea este atacată, victimele sunt reduse la tăcere.
L.M.: Ce pot face statele în mod concret?
N.G.: În fața sancțiunilor americane, autoritățile europene pot aplica «regulamentul de blocare» [un mecanism, deja utilizat în trecut, care protejează cetățenii și întreprinderile din
Uniunea Europeană de efectele sancțiunilor impuse de țări terțe]. Europa are nevoie de o mai mare suveranitate, în special în domeniul digital și bancar. Este singura modalitate de a reduce impactul sancțiunilor și, astfel, indirect, de a proteja victimele crimelor internaționale. Astăzi, nu mai este loc pentru naivitate. Fără suveranitate – militară, sanitară, bancară și digitală –, nu mai putem garanta statul de drept. Unii parlamentari europeni au conștientizat aceste mize, dar această conștientizare trebuie să se consolideze la nivelul statelor și al Comisiei Europene, deoarece, în spatele sancțiunilor împotriva Curții Penale Internaționale, se află întreaga chestiune a statului de drept, care este în joc.
L.M.: Există un stat de drept internațional?
N.G.: Statul de drept internațional este un proiect care se întinde pe mai multe generații și care a început după cel de-al Doilea Război Mondial. Concret, statul de drept înseamnă egalitatea tuturor indivizilor, la scară mondială, în fața justiției. Curtea a fost creată pentru a fi ultima instanță într-un sistem de protecție a victimelor războaielor sau ale celor mai grave crime. Este în joc fundamentul valorilor comune ale umanității.
L.M.: Cum explicați importanța pe care a cîștigat-o CPI?
N.G.: Importanța CPI stă în faptul că e percepută drept un indicator al fracturilor lumii contemporane. Dacă luați harta lumii și vă uitați la statele care nu sunt membre ale CPI, veți descoperi că multe dintre ele au aspirații imperiale; de altfel, mare parte chiar sînt foste imperii. Și după trei decenii de progres al multilateralismului, imperiile contraatacă. Unii consideră că forța trebuie să fie în serviciul dreptului, acesta fiind principiul însuși al dreptului internațional; iar alții, dimpotrivă, consideră că dreptul trebuie să fie în serviciul forței. Pentru aceștia din urmă, justiția penală internațională este un obstacol. Este un obstacol în fața imperilor. De aceea sîntem atacați. Dar, în ciuda acestor provocări, rămîn profund optimist pentru că există o cerere formidabilă de justiție în toată lumea.”
„Viața lui Nicolas Guillou, judecător francez al Curții Penale Internaționale aflat sub sancțiuni din partea Statelor Unite: «Avem interdicții bancare în mare parte din lume»”
(Interviu de Stéphanie Maupas)
„Judecător francez la Curtea Penală Internațională (CPI), Nicolas Guillou, a fost supus sancțiunilor americane printr-o decizie a lui Donald Trump din 20 august. Trezoreria americană justifică această decizie prin faptul că domnul Guillou a «autorizat emiterea de către CPI a mandatelor de arestare a prim-ministrului israelian, Benjamin Netanyahu, și a ministrului Apărării, Yoav Gallant». Cei doi au fost acuzați de crime de război și de crime împotriva umanității pentru rolul lor în distrugerea Fâșiei Gaza.
În total, șase judecători și trei procurori ai CPI, printre care și procurorul general Karim Khan, sunt supuși sancțiunilor Statelor Unite. Într-un interviu acordat ziarului «Le Monde», magistratul evocă impactul acestor măsuri asupra muncii și a vieții sale de zi cu zi. Fără a se pronunța asupra cazurilor în curs, el îndeamnă autoritățile europene să activeze un mecanism care ar permite limitarea impactului restricțiilor americane.
Le Monde: Care este scopul mecanismului american de sancțiuni?
Nicolas Guillou: Inițial, acesta a fost creat pentru a răspunde încălcărilor drepturilor omului, pentru combaterea terorismului și a traficului de stupefiante. Astăzi, aproape 15 000 de persoane figurează pe lista americană a persoanelor sancționate, în principal membri ai Al-Qaida, ai organizației Statul Islamic, ai grupurilor mafiote și lideri ai regimurilor dictatoriale. Și pe această lungă listă se află nouă magistrați ai CPI.
L.M.: Ce înseamnă aceste sancțiuni, concret, în viața dumneavoastră de zi cu zi?
N.G.: Ele depășesc cu mult simpla interdicție de a intra pe teritoriul american. Sancțiunile afectează toate aspectele vieții mele de zi cu zi. Ele interzic oricărei persoane fizice sau juridice americane, oricărui individ sau oricărei întreprinderi, precum și filialelor acestora din străinătate, să îmi furnizeze servicii. Toate conturile mele la companii americane, precum Amazon, Airbnb, PayPal etc., sunt închise. De exemplu, am făcut o rezervare pe site-ul Expedia pentru un hotel în Franța și, câteva ore mai tîrziu, am primit un e-mail de la companie prin care mi se anula rezervarea, pe motivul acestor sancțiuni. Practic, nu mai poți face comerț online, fiindcă nu știi dacă pachetul în care îți e ambalat produsul este american. A fi supus sancțiunilor înseamnă a fi trimis înapoi în anii 1990.
L.M.: Mai puteți accesa sistemul bancar?
N.G.: În acest domeniu, sancțiunile au un caracter încă mai intruziv. Există bănci care, chiar dacă nu sunt americane, închid conturile persoanelor sancționate. Orice tranzacție bancară efectuată cu o persoană fizică sau juridică americană, sau care se face în dolari, sau într-o monedă care utilizează dolarul pentru conversie, este interzisă. Practic, vi se interzice accesul la serviciile bancare pe o mare parte a planetei. La aceasta se adaugă faptul că toate sistemele de plată sunt americane, American Express, Visa, Mastercard. De la o zi la alta, ne trezim fără card bancar, iar aceste companii au cvasi-monopol, cel puțin în Europa. Toate companiile americane sunt mobilizate pentru a intimida persoanele sancționate, în acest cazul de față, judecătorii și procurorii care lucrează în serviciul justiției în conflictele armate contemporane. Și trebuie să știți că aceste măsuri pot fi menținute timp de peste un deceniu, chiar mai mult. A impune sancțiuni unor persoane înseamnă a le destina unei stări de neliniște și neputință permanentă, cu scopul de a le intimida.
L.M.: Și funcționează?
N.G.: Am depus jurămîntul ca magistrat când mi-am început cariera acum mai bine de douăzeci de ani. Am depus jurămîntul când m-am alăturat Curții [în martie 2024]. Aici aplic legea care a fost adoptată de 125 de state [cele care sunt părți la tratatul de instituire a CPI]. Acesta este ghidul meu. Cînd ești magistrat, știi că a face dreptate nu e mereu ușor. Dar, în fața acestor atacuri, judecătorii și procurorii CPI rezistă și vor rezista.
L.M.: Ce puteți face?
N.G.: Să continuăm să facem dreptate, în deplină independență, chiar și când sîntem puși în situații dificile. Astăzi, CPI anchetează peste tot în lume, în ciuda provocărilor logistice și de securitate. În ultimii ani au fost emise mandate de arestare în contextul conflictelor din Ucraina, Palestina și Afganistan. Au fost făcute arestări în Filipine și în Libia. Există programe de reparații pentru victimele din Mali, Republica Centrafricană și Republica Democratică Congo.
L.M.: Cele 125 de state membre ale Curții își vor ține Adunarea anuală la Haga, în Olanda, la începutul lunii decembrie. La ce sprijin vă așteptați, în condițiile în care administrația Trump amenință să adopte noi sancțiuni împotriva instituției în ansamblu?
N.G.: Impactul sancțiunilor va depinde în mare măsură de mobilizarea statelor. Ne vor sprijini? Vor face în așa fel încît furnizorii Curții să continue să colaboreze cu aceasta? Pentru CPI este un moment al adevărului: să afle cine sînt adevărații săi apărători, cine are curajul să apere valorile umane în fața barbariei. Căci despre asta vorbim. Justiția penală internațională nu este abstractă. Dosarele noastre se referă la sute, chiar mii de victime ale crimelor, violurilor, torturilor. Ele vorbesc despre suferințele lor, despre mii de cadavre, invalizi și orfani. Când Curtea este atacată, victimele sunt reduse la tăcere.
L.M.: Ce pot face statele în mod concret?
N.G.: În fața sancțiunilor americane, autoritățile europene pot aplica «regulamentul de blocare» [un mecanism, deja utilizat în trecut, care protejează cetățenii și întreprinderile din
Uniunea Europeană de efectele sancțiunilor impuse de țări terțe]. Europa are nevoie de o mai mare suveranitate, în special în domeniul digital și bancar. Este singura modalitate de a reduce impactul sancțiunilor și, astfel, indirect, de a proteja victimele crimelor internaționale. Astăzi, nu mai este loc pentru naivitate. Fără suveranitate – militară, sanitară, bancară și digitală –, nu mai putem garanta statul de drept. Unii parlamentari europeni au conștientizat aceste mize, dar această conștientizare trebuie să se consolideze la nivelul statelor și al Comisiei Europene, deoarece, în spatele sancțiunilor împotriva Curții Penale Internaționale, se află întreaga chestiune a statului de drept, care este în joc.
L.M.: Există un stat de drept internațional?
N.G.: Statul de drept internațional este un proiect care se întinde pe mai multe generații și care a început după cel de-al Doilea Război Mondial. Concret, statul de drept înseamnă egalitatea tuturor indivizilor, la scară mondială, în fața justiției. Curtea a fost creată pentru a fi ultima instanță într-un sistem de protecție a victimelor războaielor sau ale celor mai grave crime. Este în joc fundamentul valorilor comune ale umanității.
L.M.: Cum explicați importanța pe care a cîștigat-o CPI?
N.G.: Importanța CPI stă în faptul că e percepută drept un indicator al fracturilor lumii contemporane. Dacă luați harta lumii și vă uitați la statele care nu sunt membre ale CPI, veți descoperi că multe dintre ele au aspirații imperiale; de altfel, mare parte chiar sînt foste imperii. Și după trei decenii de progres al multilateralismului, imperiile contraatacă. Unii consideră că forța trebuie să fie în serviciul dreptului, acesta fiind principiul însuși al dreptului internațional; iar alții, dimpotrivă, consideră că dreptul trebuie să fie în serviciul forței. Pentru aceștia din urmă, justiția penală internațională este un obstacol. Este un obstacol în fața imperilor. De aceea sîntem atacați. Dar, în ciuda acestor provocări, rămîn profund optimist pentru că există o cerere formidabilă de justiție în toată lumea.”
