JMA-PSOS

Amanda Gorman recited her poem The Hill We Climb at Biden's inauguration today. Wow! Her interview with Anderson Cooper provides some background on the poem and herself as well.

Here is my feeble attempt at translating her poem into Romanian (with a strong Google assist):

When day comes we ask ourselves, where can we find light in this never-ending shade? The loss we carry, a sea we must wade We've braved the belly of the beast We've learned that quiet isn't always peace And the norms and notions of what just is Isn’t always just-ice And yet the dawn is ours before we knew it Somehow we do it Somehow we've weathered and witnessed a nation that isn’t broken but simply unfinished We the successors of a country and a time Where a skinny Black girl descended from slaves and raised by a single mother can dream of becoming president only to find herself reciting for one And yes we are far from polished far from pristine but that doesn’t mean we are striving to form a union that is perfect We are striving to forge a union with purpose To compose a country committed to all cultures, colors, characters and conditions of man And so we lift our gazes not to what stands between us but what stands before us We close the divide because we know, to put our future first, we must first put our differences aside We lay down our arms so we can reach out our arms to one another We seek harm to none and harmony for all Let the globe, if nothing else, say this is true: That even as we grieved, we grew That even as we hurt, we hoped That even as we tired, we tried That we’ll forever be tied together, victorious Not because we will never again know defeat but because we will never again sow division Scripture tells us to envision that everyone shall sit under their own vine and fig tree And no one shall make them afraid If we’re to live up to our own time Then victory won’t lie in the blade But in all the bridges we’ve made That is the promise to glade The hill we climb If only we dare It's because being American is more than a pride we inherit, it’s the past we step into and how we repair it We’ve seen a force that would shatter our nation rather than share it Would destroy our country if it meant delaying democracy And this effort very nearly succeeded But while democracy can be periodically delayed it can never be permanently defeated In this truth in this faith we trust For while we have our eyes on the future history has its eyes on us This is the era of just redemption We feared at its inception We did not feel prepared to be the heirs of such a terrifying hour but within it we found the power to author a new chapter To offer hope and laughter to ourselves So while once we asked, how could we possibly prevail over catastrophe? Now we assert How could catastrophe possibly prevail over us? We will not march back to what was but move to what shall be A country that is bruised but whole, benevolent but bold, fierce and free We will not be turned around or interrupted by intimidation because we know our inaction and inertia will be the inheritance of the next generation Our blunders become their burdens But one thing is certain: If we merge mercy with might, and might with right, then love becomes our legacy and change our children’s birthright So let us leave behind a country better than the one we were left with Every breath from my bronze-pounded chest, we will raise this wounded world into a wondrous one We will rise from the gold-limbed hills of the west, we will rise from the windswept northeast where our forefathers first realized revolution We will rise from the lake-rimmed cities of the midwestern states, we will rise from the sunbaked south We will rebuild, reconcile and recover and every known nook of our nation and every corner called our country, our people diverse and beautiful will emerge, battered and beautiful When day comes we step out of the shade, aflame and unafraid The new dawn blooms as we free it For there is always light, if only we’re brave enough to see it If only we’re brave enough to be it

Când vine ziua ne întrebăm, unde putem găsi lumină în această umbră nesfârșită? Pierderea pe care o purtăm, o mare pe care trebuie să o vadăm Am înfruntat burta fiarei Am învățat că liniștea nu este mereu pace Și normele și noțiunile a ceea ce tocmai este Nu este mereu justi-ție Și totuși zorii sunt ai noștri înainte să ne dăm seama Cumva o facem Cumva am rezistat și am observat o națiune care nu este stricată dar pur și simplu neterminată Noi, succesorii unei țări și ai unui timp Unde o fată neagră și slabă descendentă din sclavi și crescută singură de mamă poate visa să devină președintă doar pentru a se găsi recitând pentru unul Și da, suntem departe de a fi curați departe de a fi imaculați dar asta nu înseamnă că suntem străduindu-se să formeze o uniune perfectă Ne străduim să creăm o uniune cu scop Să compună o țară dedicată tuturor culturilor, culorilor, personajelor și condițiilor omului Și astfel ne ridicăm privirile, nu spre ceea ce stă între noi dar ce ne stă în față Reducem distanța dintre noi pentru că știm, pentru a ne pune viitorul pe primul loc, trebuie mai întâi să punem diferențele deoparte Depunem armele ca să putem întinde brațele unul celuilalt Căutăm rău nimănui și armonie pentru toți Lăsați globul, dacă nu altceva, să spună că acest lucru este adevărat: Că, chiar când am plâns, am crescut Că, chiar când am rănit, am sperat Că, chiar când am obosit, am încercat Că vom fi veșnic legați, victorioși Nu pentru că nu vom mai cunoaște niciodată înfrângerea ci pentru că nu vom mai semăna niciodată separare Scriptura ne spune să ne imaginăm ca fiecare să stea sub propria viță și smochin Și nimeni nu îi va face să se teamă Dacă vrem să ne ridicăm la propriul timp Atunci victoria nu va sta în sabie Dar în toate podurile pe care le-am făcut Aceasta este promisiunea de a lumina Dealul pe care îl urcăm Dacă am îndrăzni Pentru că a fi american este mai mult decât o mândrie pe care o moștenim, este trecutul în care pășim și cum îl reparăm Am văzut o forță care ne-ar distruge națiunea mai degrabă decât să-l împărtășească Ar distruge țara noastră dacă ar însemna întârzierea democrației Și acest efort aproape a reușit Dar, în timp ce democrația poate fi întârziată câteodată nu poate fi niciodată învinsă permanent În acest adevăr în această credință avem încredere De vreme ce ne uităm la viitor istoria are ochii asupra noastră Aceasta este era răscumpărării juste Ne-am temut de la începuturile sale Nu ne-am simțit pregătiți să fim moștenitorii de o oră atât de înspăimântătoare dar în ea am găsit puterea pentru a crea un nou capitol Să ne oferim speranță și râs Așa că, odată ce am întrebat, cum am putea prevala asupra catastrofei? Acum afirmăm Cum ar putea să prevaleze catastrofa asupra noastră? Nu vom merge înapoi la ceea ce a fost dar vom merge la ceea ce va fi O țară învinețită, dar întreagă, binevoitoare, dar îndrăzneață, înverșunată și liberă Nu vom fi întoarși sau întrerupți de intimidare pentru că ne cunoaștem inacțiunea și inerția va fi moștenirea generației următoare Gafele noastre devin poverile lor Dar un lucru este sigur: Dacă îmbinăm mila cu puterea, și puterea cu dreptatea, atunci iubirea devine moștenirea noastră și schimbăm dreptul de naștere al copiilor noștri Așadar, să lăsăm în urmă o țară mai bună decât cea care am moștenit-o Fiecare respirație din pieptul meu bătut de bronz, vom ridica această lume rănită într-una minunată Ne vom ridica de pe dealurile cu margini de aur din vest, ne vom ridica din nord-estul bătut de vânt unde strămoșii noștri au realizat prima dată revoluția Ne vom ridica din orașele împrejmuite de lacuri din statele din vestul mijlociu, ne vom ridica din sudul plin de soare Vom reconstrui, reconcilia și recupera și fiecare colț cunoscut al națiunii noastre și fiecare colț numit țara noastră, poporul nostru divers și frumos va apărea, rănit și frumos Când vine ziua, ieșim din umbră, aprins și neînfricat Noi zori înfloresc pe măsură ce o eliberăm Căci întotdeauna este lumină, dacă suntem suficient de curajoși să-l vedem Dacă suntem suficient de curajoși să fim