ionelv | Entries tagged with nina cassian

Romanian	English
Omnibus Effulgemus Cu incandescența noastră- în fiecare dimineață învingem teoria relativității - în ciuda celei cuantice , spre care plutim ca într-un bal fanariot - pe sub aripi de pomi înfloriți cărora îndrăznim să le măsurăm gândul cu inima atomilor noștri impulsivi - doar ei ne-au convins să nu cenzurăm îmbrățișările , mai bine să ne răzgândim: cerșim primăverii clipa unui jurământ în limba spargă - acea Nebunie însorită , aici , purtată la templele loto-poeme pe care poeta ni le-a dăruit- ,,Au înmorit drumatice miloave sub rocul catunat de niturași. Atâția venizei de bori mărgași Atâtea alne strămatând , extrave.”	Omnibus Effulgemus With our incandescence- every morning we defeat the theory of relativity - despite the quantum force, towards which we float as in a Phanariot ball - under wings of blossoming trees which we dare to measure their thoughts with the heart of our impulsive atoms - only they convinced us to not censor hugs, better to change our mind: we are begging Spring the moment of an oath in broken language - that sunny Madness, here , worn at loto-poem temples which the poet gave us- ,,[untranslatable] [untranslatable] [untranslatable] [untranslatable]”
Sonet (în limba spargă) Au înmorit drumatice miloave sub rocul catinat de niturași. Atâția venizei de bori mărgași... Atâtea alne strămătând, estrave... Nicicând guluiul arfic, bunurași, n-a tofărit atâtea nerucoave. Era, pe când cu veli și alibave, Cozimiream pe-o șaită de gopași. Dar azi mai tumnărie-mi pare stena cu care goltul feric m-a clăuns și zura-i nedă, mult elenteena... Doar vit și astrichie-n telehuns. Îmi zurnuie, sub noafe, melidena și linful zurnuie, răuns, prăuns...	[untranslatable]
[cvasi-intranslatabil]	Jabberwocky ’Twas brillig, and the slithy toves Did gyre and gimble in the wabe: All mimsy were the borogoves, And the mome raths outgrabe. “Beware the Jabberwock, my son! The jaws that bite, the claws that catch! Beware the Jubjub bird, and shun The frumious Bandersnatch!” He took his vorpal sword in hand; Long time the manxome foe he sought— So rested he by the Tumtum tree And stood awhile in thought. And, as in uffish thought he stood, The Jabberwock, with eyes of flame, Came whiffling through the tulgey wood, And burbled as it came! One, two! One, two! And through and through The vorpal blade went snicker-snack! He left it dead, and with its head He went galumphing back. “And hast thou slain the Jabberwock? Come to my arms, my beamish boy! O frabjous day! Callooh! Callay!” He chortled in his joy. ’Twas brillig, and the slithy toves Did gyre and gimble in the wabe: All mimsy were the borogoves, And the mome raths outgrabe.