Alifantis and Bacovia

[ionelv]

Alifantis' Emoție de toamnă translated by me:

A venit, a venit toamna, Acoperă-mi inima cu ceva, Cu umbra unui copac sau mai bine Sau mai bine cu umbra ta... Mă tem ca n-am să te mai văd, uneori, Că au să-mi crească aripi ascuțite pân' la nori, Că ai să te ascunzi într-un ochi străin, Și el o să se-nchidă cu o frunză de pelin. Și-atunci mă apropii de pietre și tac, Iau cuvintele și le-nec în mare. Șuier luna și o răsar și o prefac Într-o dragoste mare...

It came, autumn came, Cover my heart with something, With a tree shade or better Or better yet with your shadow... I'm afraid I'll never see you again, sometimes, That I will grow sharp wings to the clouds, That you will hide in a foreign eye, And that it will close with a wormwood leaf. And then I approach the stones and shut up, I take the words and drown'em in the sea. I hiss to the moon and I make it rise and convert it Into a great love...

Here is also Alifantis's Decembre (Bacovia verses) in its original Romanian and in English.

Here is Bacovia's Nervi de toamnă translated by me:

E toamnă, e foșnet, e somn... Copacii, pe stradă, oftează; E tuse, e plânset, e gol... și-i frig, și bureaza. Amanții, mai bolnavi, mai triști, Pe drumuri fac gesturi ciudate - Iar frunze, de veșnicul somn, Cad grele, udate. Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc, și-amanții profund mă-ntristează - îmi vine să râd fără sens, și-i frig, și burează.

It's autumn, it's rustling, it's sleep... Trees, on the street, sigh; It's coughing, it's crying, it's empty... and it's cold, and it drizzles. Lovers, sicker, sadder, On the roads they make strange gestures - And leaves, of eternal sleep, Fall heavy, wet. I wait, and I go, and I come back, and lovers sadden me deeply - I feel like laughing senselessly, and it's cold, and it drizzles.