Condiția omului

[ionelv]

NO scrie:

Nimeni nu-și "depășește condiția"

Mă tot intersectez cu expresia asta: "și-a depășit condiția". Când mi-a fost adresată, m-am simțit jignită. Eram prea tânără.

Vreau să știu unde e și cum arată "condiția". Ce-i aia "condiția ta"? Bagaj genetic plus mama care, printr-un maternaj îndeajuns de bun, îți creează condițiile formării identității psihice, plus educație timpurie corespunzătoare naturalizată, plus mediu cultural/social, plus școala, plus șansele? Bun. Dar cine poate ideninfica limitele condiției cuiva? Și cum? Îl supune pe om unei evaluări psihiatrice, îi măsoară iq-ul, îl pune să dea examene și îi calculează matematic șansele, apoi postulează : asta e "condiția ta!"?! Cum, așa?

Cine stabilește asta?!
Nimeni nu poate să facă mai mult decât poate să facă, iar dacă a făcut, înseamnă că a putut.

Dacă iese Lomonosov din derevnea lui și pleacă, iarna, pe jos, de la Arhanghelsk la Moscova, ajunge om de știință de mare răsunet, asta nu înseamnă că "și-a depășit condiția". Asta nu înseamnă că era o mașinărie cu 90 de cai putere, dar, prin minune, a mai scos din pălărie, de unde nu era, ca un magician, încă 400 și a ajuns să zboare! În el exista deja "condiția" de a ajunge Lomonosov pe care îl știm azi. În el exista un potențial, chiar dacă unii își închipuie că nu.

Cineva poate ori nu să-și atingă potențialul în viață, dar nu poate face mai mult decât poate face. Însă asta nu se poate stabili decât la sfârșitul vieții. Și nici atunci nu vom ști dacă nu a avut potențial sau dacă un accident l-a împiedicat să și-l atingă.

Afirmația "și-a depășit condiția" este falsă, iar "cutare nu și-a putut depăși condiția" este o aberație.

Uite, o "condiție" clară a omului este că nu poate respira sub apă și că nu poate zbura fâlfâind din aripi. Și nu o va depăși. Icar știe de ce.

CM răspunde:

Aceasta analiză matură și profundă, desființează ideea limitativă de „condiție” ca o grilă fixă de evaluare.
Așezarea oamenilor în cutii prestabilite este reducționistă din punctul meu de vedere.
Se ignoră liberul arbitru, efortul susținut și potențialul individual al fiecăruia dintre noi.
O persoana care reușește în viață nu încalcă legile firii, ci doar își folosește resursele interioare. E meritul lui, fără clișee.
Nimeni nu deține o hartă exactă, o expunere prestabilita a limitelor altcuiva.
Mediul ne influențează dar nu ne dicteaza limitele.
Pentru aprofundare e nevoie de studiat rezilienta emotionala, adaptarea sociala etc. dar asta e o alta discuție.

Eu răspund lui CM:

În țara drobului de sare de pe horn și a lu’ “nu face valuri că mă înec”, sau “să moară și capra vecinului”, depășirea “condiției” este într-adevăr o anomalie.